In căutarea veseliei pierdute 2 :)

Dezvoltare personală-In căutarea veseliei pierdute

Lecția nr.2

A se face distincție intre bucurie și veselie. Deasemenea,  intre bucuria că emoție și bucuria ca sentiment. Emoția este de scurtă durată și poate fi de maximă intensitate pe când sentimentul de bucurie durează în timp și este egal cu o stare de împlinire sufleteasca, de calm, de liniște și mulțumire.


Bucuria ca stare presupune și veselie, neapărat zâmbet,  fluierat, cantat, zburdat si multe alte comportamente care se manifestă sau nu, în functie de temperamentul fiecăruia.  Sunt persoane care fac mult zgomot pentru nimic și sunt altele extrem de silențioase.  Și bucuria și tristețea se manifestă la unii fără a-i afecta prea mult pe cei din jur.  Și nu e rau, atâta vreme  cat e o stare naturala și nu una controlată, impusă. Prea mult control și înfrânare duce la pierderea veseliei. Atenție și la tine, nu doar la cei din jurul tău!  Dacă ii deranjează modul tău de a te manifesta e problema lor, sa învețe să-ți facă față. Asa că dă-ți drumul :). E păcat să-ți pierzi veselia, o vei recăpăta greu.
Dar ce mai poți să faci ca să o recapeți? Ai putea să pornești în căutarea ei. Plimbări scurte, în aer liber, urmate de alergări ușoare.  În natură șansele sunt mult mai mari să o găsești,  închisă nu-i prea place. Și nu prea ii plac oamenii singuri. Trebuie să te însoțești cu cineva când pleci la drum. Poate cu iubitul tău,  cu copilul, cu o prietenă sau cu câinele. Copilul și iubitul nu vor,  iar câine nu ai? A sosit momentul să-ți faci rost de unul. El va veni cu tine peste tot și la ce miros dezvoltat are, sigur simte veselia oriunde s-ar ascunde. O va găsi pentru tine. Nu-ți place ideea de a îngriji un câine?  De fapt tu nu vrei să ai grija de nimeni, vrei ca alții să aibă de tine? Ei bine, e puțin mai complicat. Trebuie să te iubească pentru asta și dacă tu nu ai chef să iubesti , alții de ce ar avea? Ar trebui să încerci,  sa vezi cum e. Prefă-te că simți,  fii actor pentru o vreme, după ce te obișnuiești cu rolul îl vei juca fără probleme și poate vei ajunge să și simți.  Lucrurile funcționează și invers de multe ori. Înveți un comportament pentru că îți place dar poate fi și „Îți place pentru că l-ai învățat”.  Complicat?  Nu e! Succes 🙂

In căutarea veseliei pierdute

Lecția nr.1

Unde dispare veselia? De ce dispare veselia?

Veselia este o stare de bună dispoziție, de voioșie. Fiind o stare, are unde să dispară,  in neant 🙂

Ea nu ocupă loc, nu are nevoie de spațiu, nici de timp, are nevoie doar de un factor provocator ca să apară și unul perturbator ca să dispară. Ai cunoscut această stare, ai fost și tu vesel candva, înseamnă că poți simți veselia, nu ai o problemă de ne-simțire :). Hai să vedem ce e de făcut.

Ce te bucura pe tine în trecut?

Florile, muzica, natura, Soarele, anumiți oameni.

Flori, sunt? Din belșug, că e primăvară. Pune în vază, în grădină, du-te  pe câmp.

Muzică este? Cată vrei, pe youtube. Ascultai UB40? Dă-i drumul la maxim.

Soare este? Este, da e după nori. Da nici norii ăia nu vor sta pe cer o veșnicie. Intinde-te la Soare și nu te mișca pană nu simți că arde.

Oamenii care te bucurau? Sunt departe? Nu poți ajunge la ei? Chiar toți au plecat? Ia uită-te în jurul tău. Sigur a mai rămas măcar unul. Unul cu care râdeai cândva cu gura până la urechi. Nu ați mai vorbit demult? Si ce dacă, veți vorbi acum.

Ei, cum e? Simți ceva? Nu simți veselie, da o stare de bine tot ai. Nu-i așa că te-ai mai destins puțin? Parcă nu mai ești așa încordat. E un pas înainte. Să vezi ce-ți rezervă lecția nr.2 🙂

Cum ne „păcălim” subconștientul?

N-am mai scris demult. De câteva zile mă gândesc. Pentru cine scriu de fapt? In primul rând pentru mine, e un mod de a-mi clarifica lucrurile și de a mă încărca sau descărca, nici nu știu. Oamenii zic că acționează uneori pentru alții, dar tot pentru ei o fac. Vor să simtă ceva, nici ei nu știu ce, dar vor să simtă. Nu e de ajuns că alții se bucură, ei vor bucuria lor. Cum o obțin? Cred că fiecare știm când ne e bine, după felul în care ne comportăm. Eu de exemplu cânt. Mi se întâmplă să nici nu realizez că mi-e bine, până în momentul în care mă surprind fredonând o melodie. Atunci mă opresc și mă întreb ce m-a determinat să fac asta.

E simplu când marile plăceri ale vieții sunt suficiente pentru ca tu  să cânți: o mâncare bună, dragostea cuiva, dansul, muzica, o carte. Dar când acestea nu sunt de ajuns, începe lupta. Lupta pentru a descoperi ce te împlinește, pentru a obține acel lucru și pentru a o lua apoi de la capăt.

Există oameni care fac multe și alții care se întreabă cum e posibil. Lucrurile sunt simple, când începi ceva nou ai nevoie de  multă energie pentru a acționa, apoi comportamentele devin un fel de automatisme și consumul e mult mai mic, de aceea poți foarte bine să începi altceva. Multe dintre acțiunile de zi cu zi nici nu realizăm că le facem, nu e nevoie să ne gândim la ele, și nici nu ne consumă prea mult din energie, motiv pentru care  trebuie să fim implicați și să facem în permanență lucruri noi. Altfel energia neconsumată în acțiuni eficiente și benefice se va consuma în acte de violență, in vicii, în comportamente care ne vor face să ne simțim neplăcut la un momentdat.

Am descoperit de curând o strategie, WOOP (Wish, Outcome, Obstacle, Plan),  dezvoltată după 20 de ani de cercetări în domeniul psihologiei pozitive, de către Gabriele Oettingen, care are la bază tehnica contrastării mentale. Cel care ne încurcă în atingerea obiectivelor este subconștientul. El are un orizont restrâns, acționează pe baza emoțiilor, dorințelor, obiceiurilor. El vrea să fii bogat, fericit, sănătos, dar nu înțelege de ce tu trebuie să consumi energie pentru asta. El vrea să ai fesierii tari, dar nu înțelege de ce trebuie să alergi. Contrastarea mentală îl ajută însă să priceapă și atunci te va lăsa să îți faci treaba. Prin vizualizare mentală, se leagă promisiunea de recompensă viitoare, de obstacolelele care trebuie depășite. Această idee a fost redusă la anumite schimbări concrete în creier. Contrastarea  mentală, atunci cand este combinată cu așteptări mari de succes duce la o mai mare conexiune neuronală între obstacol și recompensa viitoare. Astfel, alergatul devine mai puternic asociat cu sănătatea. Strategia WOOP le este extrem de utilă celor care se simt blocați și nu știu ce să facă. Aveți de parcurs 4 etape:

  1. Identificarea dorinței. Care este dorința ta? Identifică o dorință puternică de-a ta, care poate fi realizată cu eforturi rezonabile, in 4 săptămâni, de exemplu.
  2. Identifică care va fi cel mai plăcut aspect, în cazul în care dorința se împlinește, ce te va face să te simți cel mai bine. Imaginează-ți cum va fi atunci.
  3. Care este principalul obstacol, care ține de tine? Identifică ce te împiedică să îți realizezi dorința, ar putea fi o emoție, o credință irațională sau un obicei prost. Gândește-te bine și odată identificat obstacolul, analizează-l câteva minute, vizualizându-l.
  4. Ce se poate face pentru a depăși obstacolul? Fă un plan în acest sens.                                                                          Hai să luăm un exemplu concret.

Dorința: Eu vreau să alerg în fiecare zi, timp de o lună, începând de astăzi.

Cel mai plăcut aspect legat de asta: Port blugi, cu tricou până în talie 🙂

Obstacol: Procrastinarea, mai exact amânarea nejustificată.

Plan: Dacă vreau să nu mai amân trebuie să văd exact în ce moment al zilei aș putea alerga. Dimineața duc copilul la școală, program de birou 8-16, după ora 16 aș putea. Unde? Am în minte locul.  Rucsac cu echipament pregătit de seara, pus în mașină dimineața, ora 16,30 începe alergarea :). Singură? Da, singură, e greu să găsești pe cineva cu același program.

Acum că am făcut public totul, va trebui să mă țin de plan. Abia aștept să văd rezultatele, după ce trece luna :).

Dacă aveți nevoie de ajutor în testarea strategiei WOOP, vă stau la dispoziție, 0736.281.810. Succes!

 

 

 

Cum scapi de procrastinare?

Ce e procrastinarea? Vezi aici Ești un procrastinator?

Oamenii cu așteptări modeste de la viață procrastinează mai mult. Unii procrastinează în legătură cu temele școlare, cel mai probabil pentru că le consideră dificile, alții în legătură cu sănătatea lor, de exemplu cu începerea unui program de exerciții fizice, sau de hrănire mai echilibrată, asta pentru că nu sunt siguri că îl pot duce la bun sfârșit. Șomerii procrastinează în privința căutării unei slujbe, pentru că sunt descurajați de șansele de a fi angajați. Acești oameni, în timp, tind să creadă că vor fi pe veci neajutorați, fie pentru că au avut o primă slujbă care nu le-a adus succes, fie pentru că au avut o copilărie dură marcată de reguli stricte, impuse de familie sau de colegii de clasă, fie din alte motive. Deseori interiorizăm fixațiile dobândite în copilărie și le purtăm în noi mult timp după ce am plecat de acasă sau am părăsit curtea școlii. Percepția de sine învățată, devine astfel o profeție care se autoîmplinește. Așteptându-ne la eșecuri, le transformăm în certitudini. Ne ferim să facem schimbări și să ne străduim cu adevărat, iar rezultatul este și mai multă procrastinare.

Cum scăpăm de procrastinare? Stabilindu-ne obiective!

Fixarea de obiective, este cea mai bună soluție pentru combaterea procrastinării. Faceți din țelurile pe care vi le-ați propus, obiective cât mai provocatoare și mai pline de semnificație. Veți crește asfel motivația.

Etape în stabilirea obiectivelor, propuse de Piers Steel, doctor în Psihologie, cercetător și procrastinator  (https://procrastinus.com/)

„1. Reprezentați-vă obiectivele în termeni specifici, pentru a ști cu certitudine când anume vă propuneți să le atingeți. Ce anume trebuie să faceți în acest sens și până când? Inlocuiți „a face decontul de cheltuieli” cu „a strânge toate chitanțele, a le pune în ordine și a le înregistra până mâine la prânz”.

  1. Impărțiți obiectivele pe termen lung într-o serie de obiective pe termen scurt. Referitor la sarcinile deosebit de dificile, începeți prin a vă stabili un miniobiectiv pentru a elimina tensiunea motivațională de suprafață. De exemplu, dacă vă fixați ca scop parcurgerea primelor pagini dintr-o lectură obligatorie, foarte probabil veți sfârși prin a citi întregul text.
  2. Structurați-vă obiectivele în deprinderi cu desfășurare regulată, la același timp și în același loc. Predictibilitatea vă este aliatul de nădejde, deci luați un creion și notați-vă în program sarcinile recurente. Mai bine chiar, folosiți un marker permanent J.”

Inspirat din cartea „Arta de a (nu) pierde timpul”, de Piers Steel, doctor în Psihologie, cercetător, procrastinator 🙂

Aveți nevoie de ajutor în lupta cu procrastinarea? Sunați la 0736.281.810. Prin intermediul Asociației „Vreau să trăiesc liber”, beneficiați de consiliere gratuită. Succes!

Pe cand o zi a rațiunii?


Sărbătorim dragostea, ne dăruim flori, bomboane și alte dulcegării. Pe când o zi a rațiunii în care să ne dăruim cărți? De ce preferăm dragostea? Din comoditate. Cât de simplu e să stai întins pe spate, cu telefonul la ureche și să auzi de la celălalt capăt „Ești așa de frumoasă”, „Te iubesc atât de mult!”, „Ești totul pentru mine!”. Gandirea rapidă zice „Oau, e minunat!”. Creierul dă comandă să te simți bine! De ce să raționăm și să ne întrebăm ce înseamnă oare ceea ce spune el sau dacă e adevărat? Nu contează! Acum ne e bine.

Dar în ziua în care dispare și îți spune că totul a fost în mintea ta, că tu ai avut așteptări și ți-ai făcut planuri, rațiunea își intră în drepturi. Atunci începi să procesezi, să analizezi și să constați că are dreptate. Apoi suferi, că dezamăgirea e mare. Si plangi, și nimic nu mai e bine. Si mori. Că de ce să lupți? Mai bine te complaci, te resemnezi și zici că așa ți-a fost scris. Ești comod din cale afară și va veni o zi în care vei constata că tinerețea s-a dus, că sănătatea s-a șubrezit, că s-ar putea să se sfârșească totul și n-ai apucat să trăiești. Dacă vei ști însă să îmbini rațiunea cu iubirea și vei depune un minim de efort pentru a procesa ce ți se spune, vei fi scutit de dezamăgiri. Nimeni nu s-a născut ca să te facă pe tine fericit. Oamenii trăiesc pentru ei. La fel trebuie să faci și tu. Fii harnic și luptă pentru starea ta de bine. Nu te mulțumi cu câteva vorbe dulci care te satisfac pe moment.

Ti-ai imaginat un partener frumos, deștept, puternic, care să te răsfețe, pentru care să fii totul? Poate la fel a așteptat și el de la tine. Si nici tu nu ești ceea ce și-a dorit. Nu trebuie să avem așteptări de la alții.  Avem în minte foarte clar portretul celui care vrem să ne facă fericiți. Dar nu asta trebui să avem în minte. Trebuie să ne creionăm pe noi, să fim noi așa cum ne dorim, dar în condițiile în care am fi singuri pe Pământ. Vreau să fiu frumoasă, să am fundul bombat, să fiu sănătoasă și veselă? Cum fac asta fără ajutor, singură pe lume fiind? Alerg, fac sport, sap în grădină, să se întărească fesele :). Am fost înzestrată de la natură cu trăsături frumoase? Le pun în valoare prin veșminte. Mă păstrez curată, mănânc fructe și legume și petrec mult timp în aer liber ca să am o culoare bună. Vreau să fiu veselă? Citesc cărți, cresc animale, plantez legume, flori, pomi și le întrețin. Culeg apoi roadele și mă bucur de gustul lor. Mă încălzesc la Soare, sau la un foc de lemne,  alerg prin ploaie, mă arunc în zăpadă, cutreier pădurile în compania câinelui meu, culeg ciuperci, admir stelele și luna, mă rog la Dumnezeu.

Azi am să plâng

Am plâns, dar m-am oprit repede. De fapt nu repede, când am simțit că e destul. Adică după 3 lacrimi :). Au fost momente în viață când am plâns până la epuizare. Incet, încet, am creat un zid, pe care greu poți să-l treci ca să ajungi la mine. Așa am știut eu să merg mai departe. Dar cred că am să stric zidul și am să construiesc un pod. Apoi te aștept pe la mine 🙂