Am cel mai frumos job din lume

Am fost întrebată cum îmi place la radio și ce caut eu acolo, după ce am fost profesoară atât de mulți ani. E un loc unde mă simt liberă, a fost răspunsul meu. „Da unde nu te-ai simțit tu liberă?” Și așa este! Pe oriunde am muncit, tot liberă m-am simțit 🙂 La locul de muncă stai 8 ore, timp în care dacă te tot gândești că salariul e mic, că șeful e enervant, că mai sunt 3 ore până poți pleca, sau alte lucruri de acest gen, înseamnă că o treime din viață ți-o irosești. Dar dacă vei vrea să vezi că la tine în birou e cald, că e curat, că angajatorul îți plătește contribuțiile la pensii, la sănătate, că nu doarme nopțile ca să facă rost de bani pentru salariul tău, că ai curte și poți ieși la o gură de aer proaspăt, că poți asculta muzică și poți sta la taclale cu colegii când nu ai mult de muncă, sau poți beneficia de zile libere atunci când ai nevoie, dacă vei vedea toate astea, atunci cele 8 ore vor trece mult mai ușor.

Afară e soare și fereastra ta e murdară, nu aștepta ziua de curățenie, șterge-o chiar tu și deschide-o larg. Fă-ți ordine în sertare, pune-ți flori în vază, ridică-te de pe scaun și fă puțină gimnastică. Eu sunt profund recunoscătoare și mereu am fost. Din cauza asta mi-am dorit să fac lucruri frumoase peste tot pe unde am umblat. Aș putea să vă dau nenumărate exemple începând de la primul an de învățământ cănd am primit ore la Clubul Copiilor, la cercul de chimie. M-am tot gândit cum aș putea să-i atrag pe copii și mi-am adus aminte cum mama mea făcea analize la produsele alimentare, am împrumutat o carte de la ea și cabinetul de chimie era plin. Făceam analize la salam, lapte, smântînă, unt și altele. De unde alimente? Cumpăram. Ăsta e un alt aspect, nu cumpăr nimic la serviciu din banii mei că am și așa un salar mic. No bine, nu cumpăra că nici satisfacții nu vei avea :).

Sau, „eu nu duc gunoiul”, „eu nu sap în grădină, că nu-i grădina mea”, „eu nu adun buruienile” , „eu nu mătur curtea”. Ba eu am făcut toate astea, am săpat, mi-am plantat flori, am plantat roșii, castraveți, ce am vrut eu și pentru asta nu pot decât să fiu recunoscătoare și să le mulțumesc celor care mi-au pus la dispoziție un spațiu atât de generos.

Am plantat un cireș în urmă cu doi ani, anul trecut a făcut deja o cireașă :). Atunci colegii mei au zis că poate nu voi apuca să mănânc cireșe din el. Nu l-am pus pentru mine, nu fac nimic doar pentru satisfacția mea, o fac pur și simplu că simt plăcere atunci. Roadele le pot culege alții, nu e o problemă pentru mine.

Am mers într-o școală unde erau brazi, i-am împodobit cu globuri din hârtie create la orele de educație tehnologică, iar pentru elevi, majoritatea foarte modești am adus lucruri de la elevi dintr-o altă școală, unde copiii proveneau din familii înstărite.

La gazeta de perete a unul liceu, erau articole vechi de când lumea. Am cerut permisiunea să mă ocup de actualizarea lor. S-a implementat în școli programul AeL, lecții virtuale, iar în școala noastră nu mergea. Dar eu nu am acceptat asta. I-am contactat, a fost trimis om de la București să rezolve problema. Nu m-am resemnat, nu am spus „of ce păcat că nu merge” și să aștept ca managerul să rezolve. Poate pentru el nu era la fel de important ca și pentru mine. Eu am vrut să meargă si a mers. Nu spune că nu e treaba ta. Ce îți dorești tu, trebuie rezolvat de tine!

Concluzie: te-ai săturat de galbenul pereților din biroul tău? Vopsește-i cu roz, sau cu albastru, dacă vrei. Dar, vopsește-i!

Ieși din zona de confort

Ieși singur din zona de confort, nu aștepta să te scoată viața, ea o face uneori prea brutal.

Eu am ales calea învățăturii pentru a ieși din amorțeală. Am dat admitere la psihologie, am luat examenul, acum sunt studentă, învăț și îmi doresc să iau note cât mai mari la examene. N-ar fi nefiresc dacă aș avea vârsta studenției, dar la 44 de ani e un pic mai neobișnuit să faci asta.

 

Ai în acest articol câteva sfaturi demne de urmat. 

Ieși din zona de confort