Ce faci atunci când numai tu iubești?

Romanițo slabă minte ai. Ușoară femeie ești!  Altceva nu știi să faci?  Numa să iubești?  Ia și citește o carte sau du-te la câmp că-i vremea culesului. Toooot stai și te uiți pe fereastră. Ce Doamne iartă-mă vrei să vezi? Visezi cum îți ia mâna și ți-o duce la buze. Da ce placere simți în asta? Ia-ți tu mâna și ți-o sărută până nu mai poți. Și ochii lui vrei să te privească-n neștire.  Da uită-te-n oglindă Romanițo,  priveşte-te tu. De ce Doamne vrei să se uite la tine? Ciudată mai ești Romanițo, ciudată. Ți-e mintea numa la el. Și el unde-i? El știe? Sau n-are habar?  Vezi-ți de drum Romanițo,  că nu-i pentru tine. Degeaba visezi, e păcat. Păcate-ți trebuie ție acuma? Ia-ți furca și toarce și invață-te minte. Ti-ajunge de-acuma,  prea mult ai iubit.  Ai inima slabă. Și tu ai slăbit.

 

Ascultă-ți inima, știe ea ce știe

Hai de la poartă Romanițo. Din primăvară te tot uiți după el. E frig acum și te doare mijlocul. Nu vine Romanițo,  ți-a zis că nu vine. Te uiți spre pădure, e toamnă în ea, și-n tine e toamnă fată frumoasă. Da pădurea la primăvară înverzește, tu numa te usuci de-acum. Nu plânge Romanițo, nu plânge. Cine-i vinovat că ție ți-a fost frică să iubești? Acum degeaba ai curaj. Degeaba alergi pe toate dealurile să areți că ești sprintenă.  Te-ai ofilit Romanițo.  Ș-apoi tu vrei numa vorbe, el e mai tăcut. Ce vrei să-ți spună? Orice? Lasă-l Romanițo în plata domnului, vorbește cu alții. Ai cu cine vorbi. Lasă-l să tacă Romanițo, că de vroia să-ți vorbească, îți vorbea primăvara când au inflorit  florile. Și venea atunci să te vadă.  Da ce sa vadă Romanițo?  Tu nu mai ești ce-ai fost. N-a fost unu să nu vie când l-ai chemat?  Ei uite că te-au ajuns vremurile alea. Hai in casă Romanițo, că ai de cusut. Când îi pleca, să lași ceva în urma ta. Nu plânge, Romanițo, nu plânge.


Câte femei și câți bărbați pe lumea asta, visează la alți parteneri? Poate toți. De ce ne luăm dacă nu suntem convinși că ne va fi bine? Sau dacă suntem, ce se întâmplă în timp? De ce nu mai răspundem nevoilor partenerului? De ce renunțăm să mai facem ceva pentru a ni-l apropia?  De ce, dimpotrivă, ne purtăm ca și cum am vrea să-l îndepărtăm și mai mult? Vrei să te îmbrățișeze mai des, să îți vorbească frumos. Dar tu ii zâmbești?  Tu ii spui că ți-a fost dor? Îl mângâi vreodată?  De ce se transformă relațiile noastre din ceva plăcut într-o permanentă luptă? De ce suferim și ne îmbolnăvim în relații?  Păi uite de ce.  Noi am plecat în lume cu gândul că suntem speciali și că cineva o să vadă asta și va cădea la picioarele noastre, rămânând mereu acolo. Și dacă se întâmplă să cadă,  la un momentdat se ridică, pentru că ceea ce ” l-a dat pe spate” la început, devine în timp normalitate. De vrei să mai cadă din când în când, atunci trebuie să te străduiești să  faci lucruri noi, să-l surprinzi. Dacă nu, odată ridicat,  vede lumea cu alți ochi. Vrea din nou să simtă ce-a simțit cu tine și caută în jur. Poate găsește,  poate nu, poate descoperă la tine ceva ce n-a mai văzut până atunci. Dar tu trebuie să te miști dacă vrei să simtă ceva. Dacă stai amorțită,  nu te mai vede. Crezi că altul te făcea mai fericită? Sigur că există persoane potrivite sau mai puțin potrivite pentru fiecare, depinde de şansa pe care o ai să îl întâlnești.  Mai poți încerca odată, dacă din prima nu ți-a ieșit.  Dar mai întâi vezi dacă tu faci bine ce faci. Vezi dacă tu oferi, sau aștepți doar sa primești.  Oare așteptările lui sunt satisfăcute? Oare tu mai ești ce-ai fost? Tu te-ai iubi pe tine?

Hai sa alergăm până una alta, că dacă ne mișcăm, se mișcă în noi și inima și creierul. Vom gândi și vom iubi mai bine. Si vreau să-ți spun că după miii de cărți și cursuri și scoli nenumărate, rațiunea mea îmi spune exact ce inima mi-a spus de atâtea ori. Nu știu dacă doar la mine inima și mintea gândesc la fel, dar poate ca n-ar fi rău să îți asculți inima, săraca, când are ceva de zis.

Iubim aceeași ființă, dar nu ne putem înțelege

Cum e posibil ca amândoi să iubiți aceeași ființă, iar voi să nu vă înțelegeți?

 

Impreună ați contribuit la nașterea ei și ați ajuns să nu mai puteți comunica unul cu celălalt. Ziceți că vă iubiți copilul? Ei bine, nu-l iubiți deloc. Vă pasă doar de voi, sunteți egoiști până în măduva oaselor. De l-ați iubi, ați fi blânzi și buni, copiilor le place blândețea. Ați vorbi cu calm și ați fi raționali. Ați găsi căi de comunicare eficientă.

De ce părinții nu se pot înțelege? Se pot, dar nu vor. Unii atacă ca să nu fie ei atacați, pentru că știu că ar avea de ce să fie. Alții sunt bănuitori și cicălitori, cred că așa previn infidelitatea, dar nu fac decât să o provoace. Alții sunt complexați și geloși pe succesul partenerului. Unii vad doar ce nu face bine partenerul și generalizează excesiv, deși de ar fi să întocmească o listă cu părțile lui bune, ar avea ce scrie. Nu comunicăm și nu ne acceptăm, pentru că nu ne iubim, nici pe noi, nici pe alții. Vorbim atât de mult despre iubire, dar habar nu avem cum se iubește, ar trebui să se predea în școli, să existe ore de tehnica iubirii. Poate fi o materie nouă :).

Baza comunicării este acceptarea. De la asta se pornește pentru a învăța iubirea. Cel pe care vreau să îl iubesc nu e ca mine, are alte vise, alte valori, gândește și simte altfel, are nevoie de spațiu și timp pentru el. Poți accepta asta? Sigur că poți. Nicio ființă de pe lumea asta nu s-a născut ca să trăiască așa cum vrei tu, nu e sclavul tău și nici nu ai nevoie de un sclav. Încearcă să afli ce te bucură pe tine, să știi care îți sunt valorile și să acționezi în consecință. Ajută-ți partenerul să le identifice pe ale lui și lasă-l să-și trăiască visele. Când spun partener, acesta poate fi copilul tău, părinte, soț, iubit, coleg, prieten, orice persoană cu care ai o relație, de orice natură, dragoste, familie, job, vecinătate etc.

Vrem ca cei din jurul nostru să acționeze așa cum credem noi că trebuie într-o anumită situație, noi spunem că așa e corect. Noi deținem adevărul absolut, noi știm si așa trebuie să fie. Ei bine, nu e așa, nu există un adevăr absolut, există un adevăr al fiecăruia și dacă nu accepți acest lucru nu vei putea comunica eficient cu nimeni.

Acceptă și încercă să înțelegi. Un alt pas important, înțelegerea a ceea ce se întâmplă. Pune-ți mintea la contribuție, analizează comportamente, al tău, al partenerului, analizează stări, folosește-ți inteligența, fii rațional.  Si dacă tot nu poți pricepe, cere ajutorul unui consilier. Sună la 0736.281.810 pentru o programare, chiar acum. Beneficiezi de servicii gratuite, prin intermediul Asociației „Vreau să trăiesc liber”. Curaj!

 

Relația cu partenerul meu, poate fi îmbunătățită?

Partenerul meu a fost plecat două zile și urmează să sosească în această noapte. Il aștept, el întârzie și nu sună să-mi spună de ce. Să sun eu? De ce să sun? Treaba lui. Când vine îl întâmpin „botoasă” și îl intreb de ce a întârziat. El care se aștepta să-i sar în brațe și să mă bucur de revedere, dezamăgit fiind de reacția mea, îmi spune „De aia”. Ce răspuns e ăsta? întreb eu și o luăm de la capăt ca de fiecare dată. De ce simțim nevoia sa fim răi mai mult decât de a fi buni? De ce nu ne putem exprima bucuria înaintea furiei? Pentru că gândim irațional, raportăm totul la noi, suntem egoiști. Cum să-mi facă mie asta? Da ce sunt eu, bătaia lui de joc? Nu pot să-i sar în brațe pur și simplu și să aștept să-mi spună că i s-a descărcat telefonul, sau că a crezut că dorm și nu a vrut să mă deranjeze, sau orice altceva. Nu pot. Eu mă gândesc că nu-i pasă, că nu mă iubește, că poate are pe altcineva, că mereu face asta, că doar el contează și multe, multe altele. De ce fac asta? Pentru că mă simt inferioară, sunt complexată, el e un bărbat de succes care călătorește și eu nu sunt ca el. Dar de ce ar trebui să fim toți oameni de succes? Si ce înseamnă acest succes? De ce doar oamenii care apar în față sunt de succes?  De ce un muncitor cinstit care își duce traiul greu de pe o zi pe alta, greu din punctul nostru de vedere, nu  constituie un model? Pe el îl așteaptă nevasta cu mămăliga caldă și copiii îl întâmpină voioși și sănătoși, se așează la masă liniștiți și își împărtășesc bucuriile și neplăcerile zilei. O relație în calm și liniște, cu apreciere și înțelegere, acela nu-i succes?

Relațiile nu mai sunt cu bucurie și armonie, sunt o luptă permanentă pentru putere. Care e mai bun? Care a realizat mai mult? Care e mai respectat? Care face mai multe pentru copii? Lucrurile astea nu pot fi contabilizate. Oamenii sunt diferiți, au valori și vise diferite. Dacă eu vreau să trăiesc la țară și să cresc capre, înseamnă că nu sunt un om de succes? Dar am sănătate, mă bucur toată ziua, nu doar atunci când beau, nu mă machiez ca să ascund nopțile nedormite, eu mă odihnesc și citesc, nu sunt presată de timp, caprele mele mănâncă atunci când le dau, nu trebuie să fac rapoarte și să dau socoteală nimănui, nu trăiesc în tensiune un an întreg pentru a mă plimba cu o mașină scumpă și a sta două săptămâni pe an pe o insulă exotică. Eu mă plimb cu trăsura sau călare și stau zilnic într-un loc plin de energie pozitivă.

 

Dar am luat-o pe arătură :), iertată să-mi fie exprimarea, plecasem de la neînțelegerile în relații care ar putea fi ușor evitate dacă nu am acționa impulsiv și am raționa cât de cât și dacă nu ne-am lăsa copleșiți de nevoia de răni și a face rău ca să ne apărăm pe noi. Dacă tu ai un complex și îți rănești partenerul el te va vedea într-o lumină mai bună crezi? Va zice că ești puternică și curajoasă și nu te lași la el? Va zice că ai intuit corect, că ești isteață și nu te poate înșela? Nu va zice asta. Doar se va întrista și va spune femeia asta e dusă rău, mă disperă, abia aștept să plec din nou.

Distorsiuni cognitive, gânduri iraționale, convingeri defetiste, gândire negativă, toate astea ne distrug relațiile dacă nu realizăm la timp și nu încercăm să ne schimbăm modul de gândire. Orice se învață, orice poate fi schimbat, oameni, comportamente, totul. Dați o șansă relației voastre, vieții voastre. Aveți nevoie de îndrumare? Eu sunt aici pentru voi, 0736.281.810.