Cum mai sunt de Paștile astea?

Cum mai sunt de Paştile astea? Sunt bine. Şi de Paști,  și de Crăciun sunt bine. Mereu sunt bine. Îmi vine în minte vorba ” Bine faci,  bine găsesti”. Dar nu de aia, sunt bine pentru că am învățat sa fiu, sunt bine pentru că am vârsta potrivită pentru a fi, bine pentru că am înțeles ce vreau și ce pot face din ceea ce vreau.


Știu care îmi sunt valorile, acționez conform acestora, trăiesc în comuniune cu natura, mănânc puțin și dorm suficient. Ti-au spus unii că sunt slabă și par bolnavă? Nu sunt, sunt bine. Doar că am imbătrânit, am riduri multe, de la griji, de la doruri, de la frici, de la bucurii. Toate au lăsat urme pe obrajii mei. Ai auzit ca fac școală și învăț mult? Aşa e. Am descoperit ceva ce-mi place, mintea mi-e limpede. O să fiu psiholog. Ce am făcut eu până acum nu mi-a adus împlinirea,  simt că asta o va face. E ultima. Nu sunt nemuritoare. Și zilele mele se vor termina cândva.  Multe tare nu mai am. Dar nu-i bai. Mi-e bine și îmi va fi și pe lumea aialaltă că acolo sunt oameni dragi cu care o să mă reîntâlnesc.  Nu există lumea ailaltă zici tu? Apoi dacă nu e, să nu fie.
Dacă mă mai gândesc la tine? Nu mai fac asta decât foarte rar. Am atât de multe alte gânduri!
Și de ce m-aș gândi? Pentru că tu mă făceai să simt? Să râd? Să-mi doresc? Să fiu vie? Și la ce mi-ar folosi toate astea? Eu sunt bine. Am cărțile mele și liniștea mea.
Ai auzit că sunt singură? Cum aş putea? Am un partener de viață, am o copilă cuminte, nu sunt singură deloc. Zici asta pentru că ei nu gândesc ca mine și nu vor ce vreau eu? D-apoi cum ar fi să fie aşa?
Te-ai gândit să vii pe la mine să mă înveselești?  Nu veni. Du-te la cei care nu-şi știu face binele. Du-te că ei te aşteaptă.  Mie mi-e bine. Mi-e foarte bine.
Mi-e bine pentru că am reușit să mă rup de mama. Nu trebuie să ascult de ea. N-am ascultat niciodată. Nici de ea, nici de alții. Am avut legile mele, regulile mele, limitele mele. O lume a mea, în care puțini au pătruns,  și dacă au pătruns n-au lăsat urme prea adânci.
Acum în zi de Paști,  am pus puțin creion dermatograf la ochi, un ruj roşu pe buze, am îmbrăcat o fusta colorată și o bluză neagră. Puțină culoare în zona încă vie a ființei mele, un loc din care s-au născut și viață și moarte. Să naști moarte, să nu știi ce să faci cu ea, să ai cu ce o hrăni și sa nu vrea să mănânce,  să o respingi și apoi să-ți dorești să o fi îmbrățișat……… Poate atunci am înnebunit un pic, dar m-a trezit la realitate moartea. Am înțeles atunci că nu sunt eu stăpâna nici a mea și nici a lumii mele. Când am dat naștere vieții,  am simțit împlinire,  bucurie supremă.
Negru în zona inimii, că inima s-a liniștit. Bate echilibrat, nu o ia razna niciodată.  Nu are nevoie de tine sa o dereglezi  Aşa că stai acolo unde ești,  la mine să nu vii, mie mi-e bine.
Sunt la căsuța mea, în biroul meu, unde începând din 10 aprilie te aștept de dimineata până seara să vorbim despre binele meu și al tău. Nu ezita să mă cauți,  pierzi timp prețios încercând să-ți clarifici singur gândurile,  comportamentele, emoțiile. Împreună ne va fi mult mai ușor.  Te aștept în Dej, strada Valea Codorului 108 sau la telefon 0736.281.810. Curaj!

Viața mea are sens

Viața mea are sens! Si nu este vorba despre acel sens abstract al vieții ci despre sensul specific al vieții omului la un momentdat. Sensul vieții trebuie descoperit în lume și nu în omul însuși sau în psihicul său ca și cum el ar fi un sistem închis. Sensul vieții se schimbă mereu dar el nu încetează să existe. Conform logoterapiei, putem găsi sensul pe trei căi diferite: creând sau înfăptuind ceva, experimentând ceva sau cunoscând pe cineva sau prin atitudinea pe care o avem în fața unei suferințe inevitabile. Sensul vieții mele în acest moment este să o însoțesc pe fetița mea la început de drum de clasa a-V-a, un drum care nu am crezut că va fi atât de dificil, dar pe care împreună îl parcurgem cu mai multă ușurință. Când va fi pregătită eu mă voi retrage, iar sensul vieții mele va fi altul.

      Inainte de acesta, sensul a fost să alin suferința copiilor necăjiți, să-i hrănesc, să-i îmbrac, să-i fac să simtă că sunt iubiți și prețuiți. Câtă vreme sensul vieții noastre e în lume și nu înafara ei, e bine. Dacă sensul vieții mele ar fi să rămân mereu tânără evident că aș avea o problemă.

Orice ființă umană are în fiecare clipă libertatea de a se schimba. Personalitatea unui individ rămâne în mod esențial impredictibilă. Viața are sens în orice condiții, chiar și în cele mai nenorocite. Dacă stai și privești filele din calendar care ți-au mai rămas și vezi că sunt din ce în ce mai puține s-ar putea să nu te simți confortabil. Dar dacă le privești pe cele întoarse și vezi că pe spatele fiecăreia sunt câteva însemnări legate de lucrurile frumoase pe care le-ai trăit și stările de bine pe care le-ai simțit, cu siguranță te vei simți mai bine.

Până la urmă nu e important ce ni se întâmplă ci ce gândim noi despre ceea ce ni se întămplă. Vrem să fim în permanență fericiți și alergăm după fericire. Nu o atingem decat rareori. Trebuie să tindem spre integralitate, să avem capacitatea de a ne folosi de toate stările și emoțiile prin care trecem, fie ele pozitive, fie negative. Integralitatea nu e ușor de obținut, dar merită efortul. Cei care care reușesc să-și folosească intregul bagaj al însușirilor psihologice naturale sunt mai sănătoși și au cele mai multe reușite. Vom discuta despre cum să devenim integrali într-un articol viitor. Pană atunci bucurați-vă de ploaie, fără apă nu putem supraviețui 🙂

 

 

Imi permit să fiu urâtă

Mereu mi-a plăcut să fiu frumoasă. Mai mult decât înțeleaptă. Am ajuns în sfârșit la momentul în care îmi permit să fiu urâtă. Si asta pentru că am realizat că pentru mine mai important decât orice altceva este Libertatea. Inclusiv libertatea de a-mi spăla părul când vreau chiar dacă nu mi-l pot aranja la fel de bine ca și coafeza mea. Părul meu arată rău, dar eu mă simt bine, pentru că în sfârșit pot să simt ploaia. Femeile care își întind părul cu peria sau cu placa știu ce spun :). Mereu va rămâne frumusețea una dintre valorile mele, dar primează libertatea.

In timp ce scriam am fost întreruptă de vizita unui bărbat tânăr și am realizat totuși că am fost nemulțumită de faptul că părul meu nu stătea perfect ca de obicei și nu am putut să fac o impresie bună. Părerea mea, pentru că lui i s-a părut în regulă totul. Deci n-o să treacă niciodată :).

Un aspect demn de luat în seamă în toată povestea asta este faptul că oamenii percep lucrurile diferit. Ce mie nu mi se pare în regulă, pentru altii poate să însemne frumos. Imi aduc aminte de vremea când eram blondă, toată lumea spunea că nu îmi stă bine dar mie îmi plăcea ce vedeam în oglindă. V-am dat un exemplu personal, dar poate fi extrapolat la o problemă de viață de-a voastră. Si ce trebuie să înțelegem? Că aspectul exterior contează si e important atâta vreme cât și interiorul arată bine. Că ceea ce vedem noi este diferit de ceea ce văd alții chiar dacă privim același lucru. Că nu de creme antirid avem nevoie ci de bunătate, altruism, compasiune. Sau poate tu ai nevoie de altceva. Idea e să afli la timp ce te împlinește. pentru nimeni nu e totul perfect, doar că unora le e mai clar ce vor de la viață și găsesc mai ușor calea spre adevăr, spre propriul adevăr. Ceilalți au nevoie de îndrumare, iar eu sunt aici pentru ei. 0736.281.810

Ce înseamnă, dezvoltare personală?

Chiar așa, ce o fi însemnând că te-ai dezvoltat personal? Din punctul meu de vedere ar însemna să pot simți bucurie. Eu pot să plâng, dar nu pot să râd. Ar mai însemna să nu mai procrastinez în așa mare măsură cum o fac acum. Pentru tine poate însemna să te cunoști mai bine, să înveți să te accepți, să te ierți, să te lași iubit, să cânți la pian, să zbori, să scrii versuri. Majoritatea facem schimbări în viața noastră atunci când un motiv extrem, major, determină asta: o pierdere, o despărțire, un succes neașteptat. Dar de ce să ne schimbăm în bine atunci când ne obligă viața și să n-o facem voit pentru a ne bucura mai mult de tot ce ne înconjoară? Pentru a face asta avem nevoie de un însoțitor, de un ghid care să ne ajute să ne redescoperim. Acesta este consilierul pentru dezvoltare personală. El nu-ți dă soluții, acestea vin din tine, el doar te face să vezi din nou. Când avem o problemă e ca și cum am fi legați la ochi, soluția e acolo dar nu avem cum s-o vedem. Consilierul ne redă vederea.

 

In consilierea pentru dezvoltare personală se folosește trecutul și prezentul, pentru a învăța despre noi, pentru a descoperi resurse pe care le-am folosit în diverse situații, pentru a ne completa imaginea despre noi înșine, pentru a exploata resurse neutilizate.

Epictet spunea că oamenii nu sunt afectați de ceea ce li se întâmplă ci de cum înțeleg ei ceea ce li se întâmplă. Nu există o singură realitate atotcuprinzătoare. Fiecare persoană este expertă în propria viață, își construiește existența în conexiune cu mediul înconjurător.

Consilierea vizează persoanele ce nu prezintă tulburări psihice sau de personalitate, deficite intelectuale sau de altă natură, iar scopul este ca persoana consiliată să facă față mai eficient factorilor stresanți, sarcinilor de zi cu zi, pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții și relațiile cu cei din jur. Consilierea își propune deasemenea să identifice situațiile problematice, condițiile de risc și să acționeze asupra lor înainte de a avea un impact negativ asupra persoanei, inainte de a declanșa „crize” personale.

Pentru cei cărora le place ideea de dezvoltare personală dar nu știu ce anume ar putea îmbunătăți la ei, iată câteva aspecte demne de luat în calcul:

Deschidere spre experiențe noi

Sentimentul de valorizare a potențialului propriu

Capacitatea de auto-reflecție

Percepția schimbărilor de sine pozitive

Eficiență

Flexibilitate

Creativitate

Nevoia de provocări constructive

Respingerea rutinei

Sunt de fapt elemente, care pe lângă multe altele influențează starea de bine a unei persoane. Asta spune Organizația Mondială a Sănătății, și ei știu ce spun 🙂

Vă invit așadar la consiliere, să parcurgem împreună prima etapă, aceea de cunoaștere, de stabilire a relației consilier-consiliat, să incheiem alianța. Acest proces poate dura 1-4 ședințe. Apoi trecem la etapa următare, aceea de inventariere a resurselor. Cine are încredere și curaj este așteptat să sune la 0736.281.810 pentru o programare. Nu mă lăsați să aștept prea mult 🙂

La 45 de ani, învăț să cânt la vioară

La 45 de ani eu am ales să învăț să cânt la vioară. Tu poți să faci pian, sau tenis, sau poți sta închisă în casă și să ștergi praful. Dar dacă nu mai ai praf, cum scrii  „Te iubesc” pe mobilă? Tu nu iubești? Asta e altă socoteală. Eu iubesc de nu mai pot. Si vreau să le cânt celor pe care îi iubesc. Am ales vioara, nu întâmplător.  După spusele bunicii mele a fost prima mea dragoste. Eram prea mică ca să-mi mai pot aminti, 3-4 ani, dar spunea buna Mădălină că plângeam ca să mă ducă la badea Cornel să-mi zică cu cetera :). Si nu mă potoleam până n-o făcea. Acum nu știu dacă a fost sau nu așa, poate îi plăcea mai mult bunicii mele :), cert e că simt cu toată ființa mea vioara. In momentele grele ale vieții mele mă surprind dorindu-mi să ascult cetera și să merg mai departe. Nu mi-am dorit niciodată să cânt eu , doar să-i ascult pe alții. Dar inconștientul lucrează și n-a trebuit decât să văd o femeie căntând și am realizat că vreau și eu să fac asta. Sigur că tu poți să spui că e prea târziu și este într-adevăr din anumite puncte de vedere. Tatăl meu nu va mai putea să mă audă cântând, dar îi voi cânta mamei. Fetița mea spune că voi ajunge să cânt pe scenă si voi avea mare succes. Copiii visează și duc totul la extreme uneori. Scrie undeva că la 45 de ani eu trebuie să gândesc altfel? Si dacă scrie, nu-mi pasă. Mi-a păsat prea multă vreme și prea am stat blocată pe loc. Acum sigur că făcând anumite lucruri, la 45, poți deveni caraghios. Dar învățând eu zic că nu vei fi niciodată. Colegii mei de facultate au 19-20 de ani, ne întâlnim la școală și nu simt deloc că ar fi altfel. Ei mă admiră pentru curajul meu, eu mă uit cu drag la ei că sunt tineri și frumoși. E loc pentru toată lumea. Majoritatea profesorilor mei sunt mai tineri decât mine, sau foarte apropiați ca vârstă. Si ce dacă? Invăț foarte bine de la ei. O să le cânt și lor la vioară 🙂

Imi aduc aminte că in urmă cu 3 ani regretul meu era că nu m-am lăsat iubită destul. Acum îmi pare rău că nu am invățat mai mult. Sincer îmi pare și te indemn să o faci indiferent ce vârstă ai. Dacă un singur moment în viața ta te plictisești, trebuie să iei atitudine. Caută un consilier pentru dezvoltare personală și spune-i asta. Dacă nu găsești, așteaptă până în februarie când eu voi fi unul dintre ei 🙂 . Iti voi spune atunci, ceea ce îți spun și acum: dacă te plictisești ai o problemă. Plictiseala înseamnă că :

Nu ți-ai dezvoltat pasiunile și e timpul să o faci;

Nu ai un job care să-ți placă și nu-ți dorești să te perfecționezi în acel domeni, e timpul să încerci altceva ;

Nu ai prieteni cu care să te simți în largul tău, trebuie să schimbi anturajul;

Nu ai un animal de companie, trebuie să-ți cumperi unul;

Nu ai o grădină cu flori, trebuie să plantezi chiar acum ceva;

Nu aștepta să faci 45 de ani pentru a înțelege toate astea. Dacă devii conștientă de ele la 30, economisești 15 ani. Sunt 5475 de zile și tot atâtea dimineți în care simți aroma cafelei nu să o bei doar ca să te trezești. Dacă ai 30 și vrei să faci un copil, plimbându-te pe la medici pentru că nu îl poți avea, bucură-te de ce vezi în jurul tău. Nu rămâne blocată pe un singur obiectiv că până il atingi pierzi atât de multe. Vine copilul și dacă tu faci curusri de perfecționare în domeniul în care lucrezi, și dacă joci tenis sau dansezi la petreceri. Viața e din mai multe și cu multe. Uneori trebuie să te adaptezi din mers, nu e timp de stat pe loc, pierzi arome.

La 45 de ani se trăiește încă, se iubește și se învață. Peste 3 ani nu aș vrea ca regretul meu să fie că nu am avut timp să mănânc și să mă plimb. Pentru că asta simt acum. Dar nu va fi un regret, voi avea grijă s-o fac pentru că sunt lucruri care îmi afectează direct sănătatea și dacă sănătate nu e, nimic nu e. Vedeți cum se schimbă prioritățile? Mai demult aș fi zis „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”.

Fiți buni și darnici, e un sentiment extrem de plăcut,  atât la 20 cât și la 45.

Fii egoist, din când în când

Am fost legată la ochi. O senzație cât se poate de neplăcută să nu vezi. Si a durat doar 10 minute, nici măcar atât, pentru că am trișat, mi-am ridicat puțin masca, suficient cât să găsesc drumul spre locul meu. De parcă aș avea un loc al meu. A fost al meu pentru câteva ore. Nici nu l-aș fi vrut mai mult. E foarte interesant drumul pe care trebuie să-l parcurgi pentru a deveni”psiholog cu acte în regulă”. Acum când scriu, la doi pași de mine, două mămici caută printre lucrurile second aduse de voi, poate găsesc ceva de încălțat, sau poate o haină bună. Copilele se ceartă de la jucării. Dumnezeu a creat lumea și n-a fost mulțumit de ce fac oamenii, a dat potop și l-a salvat doar pe Noe și ai lui. I-a părut rău apoi și ca să nu mai fie tentat să-i elimine pe oameni, a pus pe cer curcubeul. El îi aduce aminte să oprească ploaia ca să nu mai fie potop. De la Noe încoace, tot harababură, oameni de toate felurile, săraci și bogați, buni și răi, inteligenți sau reduși mintal. Impreună trebuie să trăim, degeaba îi ignorăm pe cei care nu ne plac, comportamentul lor ne influențează într-un fel sau altul. Poți alege să te retragi din lume, da nu știu cât de sănătos e pentru tine. Dacă alegi lumea, atunci fii puternic și nu lua viața prea în serios că nici ea nu te ia pe tine. Te joacă cum vrea și cât vrea. Nu-i pasă că tu visezi să devii actor, ea te poate face vânzător de covrigi. I se pare ei că ți se potrivește mai bine. Poate e alegerea corectă, vrea să te scutească de dezamăgiri, ai fi fost un actor prost.

A venit la mine un tânăr părăsit de iubita lui. A vrut să-mi vorbească, pentru că suferea, spunea el. Mie mi s-a părut că doar se plictisește. Si s-a dovedit că am dreptate, după nici măcar o lună a găsit pe cineva care să-i readucă zâmbetul pe buze. Așa se iubește acum, scurt, intens și de multe ori. O singură iubire într-o viață de om e ceva rar și de domeniul artei mai mult. Depinde de fiecare cât și cum iubește, ideea e ca atunci când se termină să nu faci un capăt de lume din asta și dacă simți că nu poți trece peste, să apelezi la un specialist care să te ghideze. Un psiholog nu-ți va da rețete, te va îndruma doar. Tot tu vei fi cel care va găsi calea cea dreaptă.

Uneori e greu să alegi și fiind vorba de lucruri extrem de serioase nu poți nici să dai cu banul. Dacă ești inteligent, te poți baza pe intuiție, dacă nu, sfătuiește-te cu cineva. E greu să găsești un sfătuitor? Sună-mă pe mine, nu mă pricep nici eu la multe, dar pot să te ascult și poate vorbindu-mi îți vei da seama singur care e alegerea pe care vrei s-o faci. Dacă nu vrei să vorbești cu mine, scrie pe hârtie, scrisul te poate ajuta să te decizi. Nu lăsa nimic la voia întâmplării și mai ales nu-ți fie frică să faci alegeri. Dacă nu ai ales varianta câștigătoare, te poți opri sau te poți întoarce. Uneori :).Să nu dramatizăm și să nu exagerăm, atâta vreme cât viața nu o face în locul nostru. Când ea ne oferă de nu putem duce, atunci e greu. In cazul ăsta e nevoie de mai mult decât o discuție cu mine. E nevoie de oameni competenți care au studiat, au experiență și eficiență .

Jung spune că omul trebuie să fie adaptat în două direcții, o dată la viața exterioară-profesie, familie, societate, apoi la cerințele vitale ale propriei sale naturi. Neglijarea uneia sau alteia dintre aceste necesități poate duce la boală. Cu toate că atunci când neadaptarea sa atinge un grad mai înalt, orice om se îmbolnăvește, apoi eșuează și în viața exterioară, nu toți oamenii se îmbolnăvesc fiindcă nu fac față exigențelor exterioare, ci mai degrabă fiindcă nu se pricep ca prin adaptarea lor exterioară să ajute și la triumful corect al dezvoltării lor celei mai personale și mai intime. Degeaba sunt eu manager de companie și vânzările mele cresc de la an la an, dacă nevoia mea intimă de afectiune și apreciere nu este satisfăcută. Suferința mea se transformă în boală la un momentdat și nu mai pot fi managerul grozav de altădată, nu mi se mai pare interesant deloc. Ce fac atunci? Apelez la un psiholog care să mă ajute să înțeleg de ce dintr-odată nu mai vreau să fiu manager.

Fă-ți mici bucurii, nu aștepta să ți le facă alții. S-ar putea să aștepți inutil. Inconjoară-te de oameni care te fac să râzi, ține-i aproape și nu-i lăsa să plece. Sun rari. Nu te gândi nicio clipă ce vor zice alții. Tu nu vrei decât să râzi. Nu e treaba ta că unii nu pot înțelege nevoia ta de a te bucura. Trebuie să fii egoist, e esențial pentru sănătatea ta.

Nu vă rugați să se termine!

Tu nu vezi cat de frumoase sunt picioarele mele, ce glezne subțiri și fine am. Tu nu vezi, dar pentru el sunt cele mai frumoase din lume. Tu nu vezi că ochii mei seamănă cu marea, dar el înoată-n ei. Tu nu simți cat de rău mă doare moartea, dar el mă ține de mană. Si cand mă privește el mă vede, da tu nu. Zici că-s urată și rea, da el zice că părul meu e ca mătasea și sunt așa de gingașă. Nu știu ce-i cu tine, tu nu mă placi deloc.

Se întamplă asta în viața de zi cu zi. Te pornești cu un om la drum și ai merge cu el pană la capătul lumii. Ceilalți nici nu mai există. Il vezi frumos și bun cand alții spun că e negru și răutăcios. Vorbiți vrute și nevrute și la sfarșit constatați că nu v-ați spus nimic. Vă e atat de bine că puteți să vă și rugați împreună. Vă rugați să se termine, pentru că doar atat vă duce mintea. Vă simțiți vinovați pentru că alții nu simt la fel. Cat de rău o să vă pară! Dumnezeu vă ascultă ruga, dar se supără. El v-a dat ceva ce voi vreți să vă ia înapoi. Mai bine mulțumiți-i și bucurați-vă de darul primit că de vi-l ia, altu nu vă mai dă. Vă e teamă de Dumnezeu! Nu e rău să vă fie, dar dacă e așa, nu-l supărați. Lăsați-l să se bucure văzandu-vă că trăiți din plin ce v-a dăruit.

Nu vreți? Atunci renunțați. Trăiți uitandu-vă în oglindă fără să vă vedeți. Citiți fără să înțelegeți, alergați pe loc. Așteptați să se termine totul ca să ajungeți în rai. Nu veți ajunge! Raiul e pentru curajoși, pentru cei care primesc și folosesc darurile de la Dumnezeu, nu e pentru lași, pentru cei care renunță la viață și trăiesc moarte. Dumnezeu a creat viața și vrea să-i vadă pe oameni trăind, nu murind.

Iubirea există, pasiunea la fel, oameni potriviți la locul potrivit vor fi mereu. Nu vă intrebați de ce și nu încercați să găsiți un sens și o explicație. Pierdeți vreme de pomană. Iubirea nu e pentru a fi înțeleasă, e pentru a fi simțită. Dacă Dumnezeu vă dăruiește iubire, nu vă rugați să vi-o ia înapoi . Doar spuneți “Mulțumesc „.

Pe canapeaua din cabinetul psihologului meu, zâmbesc relaxată, recunoscătoare că m-a făcut să înțeleg că ceea ce contează e să poți iubi și nu să fii iubit.

Eu vă doresc să aveți parte și de una și de alta! Si dacă nu vă descurcați cu iubirea, apelați cu încredere la specialiști. Succes!