Copil trist

O mămică a unei adolescente de 15 ani m-a sunat cu rugămintea s-o ajut. Nimic neobișnuit,  doar că de data asta problema mă depășește. Fetița ei a băut otravă înainte de Crăciun și a stat în spital două săptămâni. A scăpat cu viață, de fapt intenția ei a fost doar de a atrage atenția  cuiva din familie. Nu am competența necesară pentru a mă implica în astfel de cazuri cu pretenția că pot îmbunătăți lucrurile, de aceea am îndrumat-o spre un specialist in domeniu. Eu deocamdată pot să consiliez persoane sănătoase, ca să nu ajungă să dezvolte afecțiuni psihice. Dar din păcate oamenii nu înțeleg importanța prevenției. Odată instalată orice boală, începe o adevărată luptă pentru tratarea ei și de cele mai multe ori vindecarea nu e completă.

Așa că vă invit cu tot dragul, dacă simțiți că e ceva în neregulă cu voi sau cu copiii voștri, nu așteptați ca starea să se agraveze. Sunați-mă sau scrieți-mi dacă copilul vostru e adesea trist, mai ales înainte de preadolescență. La vârsta copilăriei mici și mijlocii, dacă le sunt asigurate nevoile de bază, hrană, siguranță, atașament, copiii trebuie să fie veseli. Când începe adolescența, lucrurile se complică, atunci se permite puțină tristețe, dar moderată și de scurtă durată. Se dezvoltă gândirea formală, adolescenții își pun tot felul de întrebări de genul Cine sunt eu? Incotro mă îndrept? Ce să fac cu viața mea? la care e greu să găsească răspuns și e foarte important să-i ajutați în acest sens. Aud adesea din partea părinților,  când un adolescent face un gest extrem, că nu au sesizat nimic în neregulă, că ei discutau orice și nu înțeleg de ce nu le-a spus, că nu era trist, că se comporta normal etc. Se pare că nu e simplu deloc să descoperi ce e în sufletul unui adolescent, e foarte greu și pentru ei să se înțeleagă și să accepte transformările care au loc cu trupurile lor, cu mintea lor, totul decurge mult prea repede, iar cei cu  sensibilitate crescută au nevoie de suport. Ei aleargă după recompense imediate, cortexul prefrontal, care e răspunzător de autocontrol, e încă nedezvoltat suficient comparativ cu sistemul limbic, zona creierului care controlează emoțiile,  motiv pentru care le e mai greu să se stăpânească decât unui adult, sunt mai impulsivi, își asumă riscuri cu multă ușurință, sunt oarecum inconștienți. De aceea e important să rămâneți blânzi și buni, să-i supravegheați îndeaproape, să observați orice schimbare în atitudine, în comportament, somn, alimentație, să discutați despre ce îi preocupă și ce simt. Evident dacă nu ați făcut asta în perioada copilăriei, acum va fi și mai dificil. E bine ca cei care aveți copii peste doi ani, să discutați despre emoții de cel puțin 3 ori pe zi. Vor învăța să și le cunoască, să le denumească, să le deosebească și să le facă față mai ușor. Deasemenea e util să le explicați că emoțiile sunt provocate nu de ceea ce se întâmplă ci de ce gândesc ei despre ceea ce s-a întâmplat, să-i învățați să gândească rațional. Dar ca să învățați pe alții, mai întâi trebuie să știți voi cum se face. Vă pot ajuta dacă credeți că aveți probleme în acest sens. Cu drag

Leave a Reply