Ascultă-ți inima, știe ea ce știe

Hai de la poartă Romanițo. Din primăvară te tot uiți după el. E frig acum și te doare mijlocul. Nu vine Romanițo,  ți-a zis că nu vine. Te uiți spre pădure, e toamnă în ea, și-n tine e toamnă fată frumoasă. Da pădurea la primăvară înverzește, tu numa te usuci de-acum. Nu plânge Romanițo, nu plânge. Cine-i vinovat că ție ți-a fost frică să iubești? Acum degeaba ai curaj. Degeaba alergi pe toate dealurile să areți că ești sprintenă.  Te-ai ofilit Romanițo.  Ș-apoi tu vrei numa vorbe, el e mai tăcut. Ce vrei să-ți spună? Orice? Lasă-l Romanițo în plata domnului, vorbește cu alții. Ai cu cine vorbi. Lasă-l să tacă Romanițo, că de vroia să-ți vorbească, îți vorbea primăvara când au inflorit  florile. Și venea atunci să te vadă.  Da ce sa vadă Romanițo?  Tu nu mai ești ce-ai fost. N-a fost unu să nu vie când l-ai chemat?  Ei uite că te-au ajuns vremurile alea. Hai in casă Romanițo, că ai de cusut. Când îi pleca, să lași ceva în urma ta. Nu plânge, Romanițo, nu plânge.


Câte femei și câți bărbați pe lumea asta, visează la alți parteneri? Poate toți. De ce ne luăm dacă nu suntem convinși că ne va fi bine? Sau dacă suntem, ce se întâmplă în timp? De ce nu mai răspundem nevoilor partenerului? De ce renunțăm să mai facem ceva pentru a ni-l apropia?  De ce, dimpotrivă, ne purtăm ca și cum am vrea să-l îndepărtăm și mai mult? Vrei să te îmbrățișeze mai des, să îți vorbească frumos. Dar tu ii zâmbești?  Tu ii spui că ți-a fost dor? Îl mângâi vreodată?  De ce se transformă relațiile noastre din ceva plăcut într-o permanentă luptă? De ce suferim și ne îmbolnăvim în relații?  Păi uite de ce.  Noi am plecat în lume cu gândul că suntem speciali și că cineva o să vadă asta și va cădea la picioarele noastre, rămânând mereu acolo. Și dacă se întâmplă să cadă,  la un momentdat se ridică, pentru că ceea ce ” l-a dat pe spate” la început, devine în timp normalitate. De vrei să mai cadă din când în când, atunci trebuie să te străduiești să  faci lucruri noi, să-l surprinzi. Dacă nu, odată ridicat,  vede lumea cu alți ochi. Vrea din nou să simtă ce-a simțit cu tine și caută în jur. Poate găsește,  poate nu, poate descoperă la tine ceva ce n-a mai văzut până atunci. Dar tu trebuie să te miști dacă vrei să simtă ceva. Dacă stai amorțită,  nu te mai vede. Crezi că altul te făcea mai fericită? Sigur că există persoane potrivite sau mai puțin potrivite pentru fiecare, depinde de şansa pe care o ai să îl întâlnești.  Mai poți încerca odată, dacă din prima nu ți-a ieșit.  Dar mai întâi vezi dacă tu faci bine ce faci. Vezi dacă tu oferi, sau aștepți doar sa primești.  Oare așteptările lui sunt satisfăcute? Oare tu mai ești ce-ai fost? Tu te-ai iubi pe tine?

Hai sa alergăm până una alta, că dacă ne mișcăm, se mișcă în noi și inima și creierul. Vom gândi și vom iubi mai bine. Si vreau să-ți spun că după miii de cărți și cursuri și scoli nenumărate, rațiunea mea îmi spune exact ce inima mi-a spus de atâtea ori. Nu știu dacă doar la mine inima și mintea gândesc la fel, dar poate ca n-ar fi rău să îți asculți inima, săraca, când are ceva de zis.

Comments are closed.