Cum mai sunt de Paștile astea?

Cum mai sunt de Paştile astea? Sunt bine. Şi de Paști,  și de Crăciun sunt bine. Mereu sunt bine. Îmi vine în minte vorba ” Bine faci,  bine găsesti”. Dar nu de aia, sunt bine pentru că am învățat sa fiu, sunt bine pentru că am vârsta potrivită pentru a fi, bine pentru că am înțeles ce vreau și ce pot face din ceea ce vreau.


Știu care îmi sunt valorile, acționez conform acestora, trăiesc în comuniune cu natura, mănânc puțin și dorm suficient. Ti-au spus unii că sunt slabă și par bolnavă? Nu sunt, sunt bine. Doar că am imbătrânit, am riduri multe, de la griji, de la doruri, de la frici, de la bucurii. Toate au lăsat urme pe obrajii mei. Ai auzit ca fac școală și învăț mult? Aşa e. Am descoperit ceva ce-mi place, mintea mi-e limpede. O să fiu psiholog. Ce am făcut eu până acum nu mi-a adus împlinirea,  simt că asta o va face. E ultima. Nu sunt nemuritoare. Și zilele mele se vor termina cândva.  Multe tare nu mai am. Dar nu-i bai. Mi-e bine și îmi va fi și pe lumea aialaltă că acolo sunt oameni dragi cu care o să mă reîntâlnesc.  Nu există lumea ailaltă zici tu? Apoi dacă nu e, să nu fie.
Dacă mă mai gândesc la tine? Nu mai fac asta decât foarte rar. Am atât de multe alte gânduri!
Și de ce m-aș gândi? Pentru că tu mă făceai să simt? Să râd? Să-mi doresc? Să fiu vie? Și la ce mi-ar folosi toate astea? Eu sunt bine. Am cărțile mele și liniștea mea.
Ai auzit că sunt singură? Cum aş putea? Am un partener de viață, am o copilă cuminte, nu sunt singură deloc. Zici asta pentru că ei nu gândesc ca mine și nu vor ce vreau eu? D-apoi cum ar fi să fie aşa?
Te-ai gândit să vii pe la mine să mă înveselești?  Nu veni. Du-te la cei care nu-şi știu face binele. Du-te că ei te aşteaptă.  Mie mi-e bine. Mi-e foarte bine.
Mi-e bine pentru că am reușit să mă rup de mama. Nu trebuie să ascult de ea. N-am ascultat niciodată. Nici de ea, nici de alții. Am avut legile mele, regulile mele, limitele mele. O lume a mea, în care puțini au pătruns,  și dacă au pătruns n-au lăsat urme prea adânci.
Acum în zi de Paști,  am pus puțin creion dermatograf la ochi, un ruj roşu pe buze, am îmbrăcat o fusta colorată și o bluză neagră. Puțină culoare în zona încă vie a ființei mele, un loc din care s-au născut și viață și moarte. Să naști moarte, să nu știi ce să faci cu ea, să ai cu ce o hrăni și sa nu vrea să mănânce,  să o respingi și apoi să-ți dorești să o fi îmbrățișat……… Poate atunci am înnebunit un pic, dar m-a trezit la realitate moartea. Am înțeles atunci că nu sunt eu stăpâna nici a mea și nici a lumii mele. Când am dat naștere vieții,  am simțit împlinire,  bucurie supremă.
Negru în zona inimii, că inima s-a liniștit. Bate echilibrat, nu o ia razna niciodată.  Nu are nevoie de tine sa o dereglezi  Aşa că stai acolo unde ești,  la mine să nu vii, mie mi-e bine.
Sunt la căsuța mea, în biroul meu, unde începând din 10 aprilie te aștept de dimineata până seara să vorbim despre binele meu și al tău. Nu ezita să mă cauți,  pierzi timp prețios încercând să-ți clarifici singur gândurile,  comportamentele, emoțiile. Împreună ne va fi mult mai ușor.  Te aștept în Dej, strada Valea Codorului 108 sau la telefon 0736.281.810. Curaj!

Comments are closed.