Relația cu partenerul meu, poate fi îmbunătățită?

Partenerul meu a fost plecat două zile și urmează să sosească în această noapte. Il aștept, el întârzie și nu sună să-mi spună de ce. Să sun eu? De ce să sun? Treaba lui. Când vine îl întâmpin „botoasă” și îl intreb de ce a întârziat. El care se aștepta să-i sar în brațe și să mă bucur de revedere, dezamăgit fiind de reacția mea, îmi spune „De aia”. Ce răspuns e ăsta? întreb eu și o luăm de la capăt ca de fiecare dată. De ce simțim nevoia sa fim răi mai mult decât de a fi buni? De ce nu ne putem exprima bucuria înaintea furiei? Pentru că gândim irațional, raportăm totul la noi, suntem egoiști. Cum să-mi facă mie asta? Da ce sunt eu, bătaia lui de joc? Nu pot să-i sar în brațe pur și simplu și să aștept să-mi spună că i s-a descărcat telefonul, sau că a crezut că dorm și nu a vrut să mă deranjeze, sau orice altceva. Nu pot. Eu mă gândesc că nu-i pasă, că nu mă iubește, că poate are pe altcineva, că mereu face asta, că doar el contează și multe, multe altele. De ce fac asta? Pentru că mă simt inferioară, sunt complexată, el e un bărbat de succes care călătorește și eu nu sunt ca el. Dar de ce ar trebui să fim toți oameni de succes? Si ce înseamnă acest succes? De ce doar oamenii care apar în față sunt de succes?  De ce un muncitor cinstit care își duce traiul greu de pe o zi pe alta, greu din punctul nostru de vedere, nu  constituie un model? Pe el îl așteaptă nevasta cu mămăliga caldă și copiii îl întâmpină voioși și sănătoși, se așează la masă liniștiți și își împărtășesc bucuriile și neplăcerile zilei. O relație în calm și liniște, cu apreciere și înțelegere, acela nu-i succes?

Relațiile nu mai sunt cu bucurie și armonie, sunt o luptă permanentă pentru putere. Care e mai bun? Care a realizat mai mult? Care e mai respectat? Care face mai multe pentru copii? Lucrurile astea nu pot fi contabilizate. Oamenii sunt diferiți, au valori și vise diferite. Dacă eu vreau să trăiesc la țară și să cresc capre, înseamnă că nu sunt un om de succes? Dar am sănătate, mă bucur toată ziua, nu doar atunci când beau, nu mă machiez ca să ascund nopțile nedormite, eu mă odihnesc și citesc, nu sunt presată de timp, caprele mele mănâncă atunci când le dau, nu trebuie să fac rapoarte și să dau socoteală nimănui, nu trăiesc în tensiune un an întreg pentru a mă plimba cu o mașină scumpă și a sta două săptămâni pe an pe o insulă exotică. Eu mă plimb cu trăsura sau călare și stau zilnic într-un loc plin de energie pozitivă.

 

Dar am luat-o pe arătură :), iertată să-mi fie exprimarea, plecasem de la neînțelegerile în relații care ar putea fi ușor evitate dacă nu am acționa impulsiv și am raționa cât de cât și dacă nu ne-am lăsa copleșiți de nevoia de răni și a face rău ca să ne apărăm pe noi. Dacă tu ai un complex și îți rănești partenerul el te va vedea într-o lumină mai bună crezi? Va zice că ești puternică și curajoasă și nu te lași la el? Va zice că ai intuit corect, că ești isteață și nu te poate înșela? Nu va zice asta. Doar se va întrista și va spune femeia asta e dusă rău, mă disperă, abia aștept să plec din nou.

Distorsiuni cognitive, gânduri iraționale, convingeri defetiste, gândire negativă, toate astea ne distrug relațiile dacă nu realizăm la timp și nu încercăm să ne schimbăm modul de gândire. Orice se învață, orice poate fi schimbat, oameni, comportamente, totul. Dați o șansă relației voastre, vieții voastre. Aveți nevoie de îndrumare? Eu sunt aici pentru voi, 0736.281.810.

Comments are closed.