In căutarea veseliei pierdute-Lecția 3

Nu procrastina! Una dintre cauzele pierderii veseliei este procrastinare,  amânarea nejustificată a lucrurilor. Am la îndemână un exemplu personal. Cireșul din curtea mea s-a îmbolnăvit.  Am văzut că nu-i e bine dar l-am stropit abia astăzi. Este al doilea an în care recolta de cireșe este compromisă din cauza procrastinării. De ce repetăm aceleași greșeli?  Poate pentru că nu ne pasă? Mie sincer îmi plac cireșele să le vad, nu neapărat să le mănanc . Dar sunt tristă cand îl privesc, mă simt vinovată. Am în curte bujori, iasomie,  trandafiri, ceapă, roșii,  toate arată foarte bine. Aș putea să mă bucur de ele și sa nu-mi pese de cireș.  Asa se întâmplă și în viață. 10 bucurii nu pot anihila o tristețe și de aici pierderea veseliei. Ți-e bine profesional, salariul e bun, faci ce-ți place, copiii sunt cuminți,  ai o casa mare, ti-ai cumpărat de curând Mercedes-ul mult visat, esti sanatoasă și toate astea nu pot compensa tristețea pe care o resimți pentru că partenerul tău de viață nu e așa cum ai visat. Ar fi putut să fie dacă tu i-ai fi spus ce așteptări ai de la el. Dar de fiecare data când ți-ai propus sa stați de vorba, ai renunțat.  Ei bine așa cum mie nu îmi plac cireșele nici tu nu te dai în vânt după partenerul tău și nici nu vrei o altfel de relație,  ți-e bine asa. Poți fi vesela, e ok. Când plantăm un pom, la fel ca și atunci când construim o relație,  avem responsabilități.  Nu vrem să mâncăm cireșe nici sa avem un partener cu care sa facem totul, îngrijim cireșul pentru aspectul lui și facem lucruri pentru binele celuilalt.  Dacă procrastinăm, putem ajunge în situația în care nu se mai poate face nimic. Un cireș se poate transforma în mobila dar o relație distrusa nu mai poate fi reconstruită. Așa că stropește-ți cireșul la timp, ca să nu-ți pierzi veselia :). Și poarta tocuri, dacă ești femeie :). Succes!