In căutarea veseliei pierdute-Lecția nr.4

„De ce plângi Romanițo?  Nu te bătrani fată frumoasă. Plângi de dor? Sau plângi de jale?                            Iți pare rău că vremea trece?  Da ce vrei Romanițo, să stea în loc? N-ar fi bine fata mea. Trebuie să plecăm, să facem loc la alții, că nu-ncăpem toți pe Pămantul ăsta. E mic Pămantul Romanițo. Da decat să plangi mai bine te-ai bucura. Nu poți fără el? Da de ce să nu poți? Ce făcea cu tine ce alții nu fac? Te iubea pentru nimic? Doar pentru că erai tu? Stiu cum e Romanițo. Plăcut, dar trecător. Trecător ca noi Romanițo. Ca noi, fată frumoasă……….”

Dacă ai citit cu atenție lecțiile anterioare, cu siguranță te simți mai bine. Dar să vedem ce putem face mai departe. Hai să analizăm puțin starea ta atunci cand simți tristețe. Ce te face să te simți așa? Ce gandești în acel moment? Că nimeni nu te iubește? Că viața e grea? Că nu ești suficient de bună? Că nu vei reuși niciodată? Hai să luăm unul dintre aceste ganduri și să vedem dacă e rațional sau irațional?

Nimeni nu mă iubește! Acesta este gandul tău, iar ceea ce simți este tristețe. Ce a provocat acest gand? Un ton plictisit al soțului tău, cicăleala mamei, șeful s-a răstit la tine, copilul nu face ce-i spui, sau altceva.

Un ton plictisit al soțului ce mai poate să însemne, înafară de faptul că nu te iubește? Poate însemna că avea pe cineva în birou în acel moment, că e indispus din cauza unei dureri de spate, că i-a fost respins un proiect, sau pur și simplu că are o zi mai proastă. Si ne mai putem gandi la faptul că ieri te-a îmbrățișat, că ți-a spus că ești frumoasă, că ți-a adus flori la birou. Analizăm aceste ipoteze și apoi vedem te iubește sau nu te iubește :)?

Cand spui „Nimeni nu mă iubește!”, chiar crezi asta? Pe o scală de 1 la 10, cat de mult crezi? Zero? 🙂 Ce vrei să spui de fapt, cand spui asta? Că nimeni nu te iubește așa cum ai vrea tu, fără să ceară nimic în schimb, pur și simplu să te iubească. Tu vrei de fapt ca cineva să fie îndrăgostit de tine. E o stare pe care o căutăm în permanență și pe care o trăim rareori. Pentru oamenii care de felul lor nu sunt foarte expansivi, îndrăgosteala e sursa principală de veselie și entuziasm. Acum draga mea, dacă vrei să fii veselă, ori te îndrăgostești, ori gandești rațional, din două una 🙂

Succes!

In căutarea veseliei pierdute-Lecția 3

Nu procrastina! Una dintre cauzele pierderii veseliei este procrastinare,  amânarea nejustificată a lucrurilor. Am la îndemână un exemplu personal. Cireșul din curtea mea s-a îmbolnăvit.  Am văzut că nu-i e bine dar l-am stropit abia astăzi. Este al doilea an în care recolta de cireșe este compromisă din cauza procrastinării. De ce repetăm aceleași greșeli?  Poate pentru că nu ne pasă? Mie sincer îmi plac cireșele să le vad, nu neapărat să le mănanc . Dar sunt tristă cand îl privesc, mă simt vinovată. Am în curte bujori, iasomie,  trandafiri, ceapă, roșii,  toate arată foarte bine. Aș putea să mă bucur de ele și sa nu-mi pese de cireș.  Asa se întâmplă și în viață. 10 bucurii nu pot anihila o tristețe și de aici pierderea veseliei. Ți-e bine profesional, salariul e bun, faci ce-ți place, copiii sunt cuminți,  ai o casa mare, ti-ai cumpărat de curând Mercedes-ul mult visat, esti sanatoasă și toate astea nu pot compensa tristețea pe care o resimți pentru că partenerul tău de viață nu e așa cum ai visat. Ar fi putut să fie dacă tu i-ai fi spus ce așteptări ai de la el. Dar de fiecare data când ți-ai propus sa stați de vorba, ai renunțat.  Ei bine așa cum mie nu îmi plac cireșele nici tu nu te dai în vânt după partenerul tău și nici nu vrei o altfel de relație,  ți-e bine asa. Poți fi vesela, e ok. Când plantăm un pom, la fel ca și atunci când construim o relație,  avem responsabilități.  Nu vrem să mâncăm cireșe nici sa avem un partener cu care sa facem totul, îngrijim cireșul pentru aspectul lui și facem lucruri pentru binele celuilalt.  Dacă procrastinăm, putem ajunge în situația în care nu se mai poate face nimic. Un cireș se poate transforma în mobila dar o relație distrusa nu mai poate fi reconstruită. Așa că stropește-ți cireșul la timp, ca să nu-ți pierzi veselia :). Și poarta tocuri, dacă ești femeie :). Succes!

In căutarea veseliei pierdute 2 :)

Dezvoltare personală-In căutarea veseliei pierdute

Lecția nr.2

A se face distincție intre bucurie și veselie. Deasemenea,  intre bucuria că emoție și bucuria ca sentiment. Emoția este de scurtă durată și poate fi de maximă intensitate pe când sentimentul de bucurie durează în timp și este egal cu o stare de împlinire sufleteasca, de calm, de liniște și mulțumire.


Bucuria ca stare presupune și veselie, neapărat zâmbet,  fluierat, cantat, zburdat si multe alte comportamente care se manifestă sau nu, în functie de temperamentul fiecăruia.  Sunt persoane care fac mult zgomot pentru nimic și sunt altele extrem de silențioase.  Și bucuria și tristețea se manifestă la unii fără a-i afecta prea mult pe cei din jur.  Și nu e rau, atâta vreme  cat e o stare naturala și nu una controlată, impusă. Prea mult control și înfrânare duce la pierderea veseliei. Atenție și la tine, nu doar la cei din jurul tău!  Dacă ii deranjează modul tău de a te manifesta e problema lor, sa învețe să-ți facă față. Asa că dă-ți drumul :). E păcat să-ți pierzi veselia, o vei recăpăta greu.
Dar ce mai poți să faci ca să o recapeți? Ai putea să pornești în căutarea ei. Plimbări scurte, în aer liber, urmate de alergări ușoare.  În natură șansele sunt mult mai mari să o găsești,  închisă nu-i prea place. Și nu prea ii plac oamenii singuri. Trebuie să te însoțești cu cineva când pleci la drum. Poate cu iubitul tău,  cu copilul, cu o prietenă sau cu câinele. Copilul și iubitul nu vor,  iar câine nu ai? A sosit momentul să-ți faci rost de unul. El va veni cu tine peste tot și la ce miros dezvoltat are, sigur simte veselia oriunde s-ar ascunde. O va găsi pentru tine. Nu-ți place ideea de a îngriji un câine?  De fapt tu nu vrei să ai grija de nimeni, vrei ca alții să aibă de tine? Ei bine, e puțin mai complicat. Trebuie să te iubească pentru asta și dacă tu nu ai chef să iubesti , alții de ce ar avea? Ar trebui să încerci,  sa vezi cum e. Prefă-te că simți,  fii actor pentru o vreme, după ce te obișnuiești cu rolul îl vei juca fără probleme și poate vei ajunge să și simți.  Lucrurile funcționează și invers de multe ori. Înveți un comportament pentru că îți place dar poate fi și „Îți place pentru că l-ai învățat”.  Complicat?  Nu e! Succes 🙂

In căutarea veseliei pierdute

Lecția nr.1

Unde dispare veselia? De ce dispare veselia?

Veselia este o stare de bună dispoziție, de voioșie. Fiind o stare, are unde să dispară,  in neant 🙂

Ea nu ocupă loc, nu are nevoie de spațiu, nici de timp, are nevoie doar de un factor provocator ca să apară și unul perturbator ca să dispară. Ai cunoscut această stare, ai fost și tu vesel candva, înseamnă că poți simți veselia, nu ai o problemă de ne-simțire :). Hai să vedem ce e de făcut.

Ce te bucura pe tine în trecut?

Florile, muzica, natura, Soarele, anumiți oameni.

Flori, sunt? Din belșug, că e primăvară. Pune în vază, în grădină, du-te  pe câmp.

Muzică este? Cată vrei, pe youtube. Ascultai UB40? Dă-i drumul la maxim.

Soare este? Este, da e după nori. Da nici norii ăia nu vor sta pe cer o veșnicie. Intinde-te la Soare și nu te mișca pană nu simți că arde.

Oamenii care te bucurau? Sunt departe? Nu poți ajunge la ei? Chiar toți au plecat? Ia uită-te în jurul tău. Sigur a mai rămas măcar unul. Unul cu care râdeai cândva cu gura până la urechi. Nu ați mai vorbit demult? Si ce dacă, veți vorbi acum.

Ei, cum e? Simți ceva? Nu simți veselie, da o stare de bine tot ai. Nu-i așa că te-ai mai destins puțin? Parcă nu mai ești așa încordat. E un pas înainte. Să vezi ce-ți rezervă lecția nr.2 🙂