Vrei să plângi, dar nu ai un umăr?

In 45 de ani, am plâns de multe ori. Si de cele mai multe ori nu pe acel umăr pe care este recomandat să o faci, pentru că nu l-am avut. Stau și mă întreb dacă chiar îmi trebuia unul. Si răspunsul este Da. Oamenii plâng pe umărul mamei cel mai adesea, eu nu am făcut asta niciodată și nici nu voi putea să o fac. Al copilului e prea mic încă, partenerul de viață nu are umăr. Si atunci mă descurc fără. De ce ajung oamenii într-un moment al vieții să fie singuri? Oamenii se schimbă, evoluează, pornesc pe căi greșite sau nu. In drumul ăsta al lor pierd oameni, oameni al căror umăr a contat cândva. Oamenii au nevoie de oameni. Singur nu poți fi fericit pentru că nu ai fost creat astfel. Dar tu vrei oameni ca tine. Unde să-i găsești? Nu ai unde, pentru că nici măcar nu știi ce cauți.

Incearcă să te cunoști, să înțelegi ce-ți face bine și ce nu. Cândva acceptai pe oricine, să fie doar veselie în jur, să se râdă mult și zgomotos și dacă se poate să fie cineva care să te provoace. Acum nu mai vrei zgomot, vrei liniște, dar nu deplină. Vrei oameni lăngă tine dar care să tacă dacă se poate. Să te țină de mână și să meargă alături, fără să știți neapărat unde mergeți. Să citiți împreună, să faceți lucruri, dar în liniște, să fie doar acolo.

Valorile tale sunt libertate, implicare, altruism, frumusețe, natură.

 

 

Ai nevoie de oameni care împărtășesc aceleași valori. Oameni cu care să faci drumeții, cu care să dăruiești, să te implici, să admiri frumosul și să respiri natura. Dar care să tacă.

Așa că, de vrei să plângi dar nu ai umăr, poți alege să nu o faci, să ieși în natură, să te simți liber și să admiri frumosul, poți merge la dăruit pentru că îți place să te implici si să fii altruist sau dacă chiar vrei să plângi poți alege umărul unui preot sau al unui consilier psihologic. Sună-mă pe mine și eu te voi îndruma 0736.281.810.

Magdalena  

Ești conștient de valorile tale?

Tu știi ce contează cu adevărat pentru tine? Care sunt valorile tale? Vei fi tentat să spui Da. Eu am fost surprinsă să constat că nu îmi era foarte clar, dar după acest exercițiu cred că știu. Iți propun să îl faci chiar acum.

Recunoscându-ți valorile vei putea să acționezi în comuniune cu ele. Vei ști ce te face cu adevărat fericit, care este sensul vieții pentru tine, ce te mulțumește și ce te face să te simți împlinit. Identificarea valorilor tale te va ajuta să îți modifici stilul de viață și să acționezi în concordanță cu acestea. Mai jos este o listă cu valorile cele mai frecvente, dar se poate ca una sau mai multe din ale tale să nu se regăseasca aici. Pe măsură ce le citești scrie-le pe hârtie pe cele care crezi că fac parte din tine. Dacă la final sunt prea multe, mai taie din ele până ajungi la 5. Acelea afișează-le pe perete în biroul tău, măcar odată pe zi citește-le și vezi dacă ai acționat în concordanță cu ele. Dacă răspunsul e Nu, fă ceva în sensul ăsta, nu mai amâna.

Valori: Acceptare, Realizări, Avansare și promovare, Aventură, Afecțiune, Altruism, Conștientizare, Frumusețe, Provocare, Schimbare, Comunitate, Compasiune, Competență, Competiție, Completare, Cooperare, Colaborare, Tară, Creativitate, Design, Diversitate, Cunoașterea mediului, Securitate economică, Educație, Eficacitate, Eficiență, Eleganță, Divertisment, Iluminism, Egalitate, Etică, Excelență, Incitare, Obiectivitate, Faimă, Fericirea familiei, Ritm alert, Libertate, Prietenie, Distracție, Grație, Armonie, Sănătate, Ajutorarea altora, Implicarea în societate, Onestitate, Umor, Imaginație, Dezvoltare, Independență, Influențarea altora, Armonie interioară, Inspirație, Integritate, Intelect, Implicare, Cunoaștere, Conducere, Invățare, Loialitate, Splendoare, Măiestrie, Munca, Bani, Mister, Natura, Sinceritate, Pace, Exprimare personală, Dezvoltare personală, Planificare, Joaca, Plăcere, Putere, Intimitate, Puritate, Calitate, Strălucire, Recunoaștere, Relaționare, Religie, Reputație, Responsabilitate, Risc, Siguranță și securitate, Respect de sine, Sensibilitate, Senzualitate, Seninătate, Sexualitate, Rafinament, Spiritualitate, Stabilitate, Succes, Statut, Unitate, Varietate, Bogăție.

Iată ce am pus eu pe peretele meu

 

Vrei un copil fericit?

Cu siguranță vrei. Va trebui atunci să fii atent la acești cinci factori, de care depinde fericirea lui: Emoții pozitive, Implicare, Relaționare, Sensul vieții și Realizare.

Ce înseamnă  acești factori și cum îi recunoaștem la copilul nostru?

      Emoțiile pozitive sunt componente care alcătuiesc fericirea și starea de bine. Când copilul nostru simte emoții pozitive? Atunci când se bucură, când este stimulat intelectual și când poate fi creativ. Cum se manifestă? Chiuie, râde zgomotos. O face mereu când se  joacă în noroi (dacă îl lași, si te sfătuiesc să o faci), când construiește oameni de zăpadă, se bulgărește, se dă cu sania pe derdeluș sau schiază. Trăiește emoții pozitive întotdeauna când se simte liber. Tot emoții pozitive sunt și zâmbetele de satisfacție din momentul în care a încheiat un lego, un puzzle sau o problemă mai dificilă. Emoțiile pozitive sunt extrem de benefice, ele stimulează imaginația. Cănd copilul se bucură de ceea ce face este mai perseverent în fața provocărilor, este mai spontan, găsește mai ușor soluții. Emoțiile pozitive le pot anula pe cele negative. O zi stresantă de școală cu un test dificil la matematică va fi uitată mai ușor dacă este urmată de o activitate care îi aduce bucurie copilului, o excursie în natură, o ieșire în parc cu prietenii, un meci de fotbal sau orice altă activitate plăcută.

      Angajamentul, un alt factor extrem de important. Indrumați-va copilul spre activități care să presupună dedicare: dans, sport, pictură, cântatul la un instrument, construirea de puzzle-uri, orice i se potrivește și face cu plăcere.  Copiii au nevoie să fie angajați total, au nevoie să atingă maximul dezvoltării intelectuale și emoționale, au nevoie de concentrare și efort. Nu-l întrerupeți pe copil dacă crează, indiferent că desenează, se joacă pe computer, sau repetă la vioară, pentrul el sunt activități importante și are nevoie de atenție și concentrare maximă. Evident exemplul tău ca părinte este grăitor. Dacă va vedea pe chipul tău plăcerea pe care o resimți alergând, cântând la vioară sau citind, este foarte probabil să se simtă atras și să încerce și el. Dacă îi place va persevera, dacă nu, va căuta altceva.

      Relaționarea. Copilul are nevoie atât de relații de lungă durată cum sunt cele cu membrii familiei și cu anumiți prieteni cât și de relatii de scurtă durată cu colegi, sau alte persoane pe care le cunosc în anumite împrejurări de viață. Contactul cu ceilalți copiii le produce bucurie. E mai greu să te bucuri de unul singur. De asemenea copiii comunică mai bine cu persoane de vârsta lor, decât cu adulții.  Părinții trebuie să-i ]ncurajeze să stabilească relații de lungă durată, să fie prieteni buni și devotați. Cei care au un cerc de prieteni stabil, vor fi bune exemple pentru copiii lor.

      Sensul vieții. Copilul are nevoie să simtă că este iubit și are nevoie să iubească. Simte astfel că viața are un rost. Are nevoie de credință, are nevoie să creadă că este protejat de cineva puternic, cum este Dumnezeu și că rugăciunile lui sunt ascultate. Copilul trebuie să înțeleagă că nu trăiește doar pentru el. In acest sens este extrem de util voluntariatul, implicarea lui în activități de ajutorare a bătrânilor, a copiilor sărmani, a oamenilor străzii, implicarea în acțiuni de ecologizare, de împădurire, sau orice alte activități de acest gen. Un părinte implicat va fi un bun model pentru copil, satisfacția părintelui în urma acestor acțiuni, vizibilă prin reacții, va fi un imbold pentru el, își va dori să simtă ce simte părintele.

      Realizări. Este important să-l înveți pe copilul tău să-și fixeze obiective, evident la început de dimensiuni mici, cum ar fi cititul unei cărți pe săptămână, sau cititul zilnic timp de o oră,  rezolvarea a 10 probleme de matematică pe săptămână, cunoașterea tuturor capitalelor Europei sau altele. Realizarea acestor obiective ajută la formarea stimei de sine, aduce satisfacții și împliniri, îl determină să aibă încredere în el. Chiar dacă se întâmplă să nu atingă un obiectiv, cum ar fi câștigarea unui concurs, asta îl va stimula și va persevera pentru a-l câștiga pe următorul. Stabilirea obiectivelor și depunearea efortului pentru realizarea lor sunt factori la fel de importanți ca și realizarea acestora.

Identifică atât la tine cât și la copil acești 5 factori și vezi la care mai ai de muncit. Dacă vei ține cont de ei, copilul tău nu va fi doar un supraviețuitor, va fi o ființă care chiar trăiește din plin.

Ai văzut cât de simplu e să ai un copil fericit? :). Dacă nu te descurci, sună la 0736.281.810 și te ajut eu.

Sursa de inspirație http://www.gostrengths.com/whatisperma/

Imi permit să fiu urâtă

Mereu mi-a plăcut să fiu frumoasă. Mai mult decât înțeleaptă. Am ajuns în sfârșit la momentul în care îmi permit să fiu urâtă. Si asta pentru că am realizat că pentru mine mai important decât orice altceva este Libertatea. Inclusiv libertatea de a-mi spăla părul când vreau chiar dacă nu mi-l pot aranja la fel de bine ca și coafeza mea. Părul meu arată rău, dar eu mă simt bine, pentru că în sfârșit pot să simt ploaia. Femeile care își întind părul cu peria sau cu placa știu ce spun :). Mereu va rămâne frumusețea una dintre valorile mele, dar primează libertatea.

In timp ce scriam am fost întreruptă de vizita unui bărbat tânăr și am realizat totuși că am fost nemulțumită de faptul că părul meu nu stătea perfect ca de obicei și nu am putut să fac o impresie bună. Părerea mea, pentru că lui i s-a părut în regulă totul. Deci n-o să treacă niciodată :).

Un aspect demn de luat în seamă în toată povestea asta este faptul că oamenii percep lucrurile diferit. Ce mie nu mi se pare în regulă, pentru altii poate să însemne frumos. Imi aduc aminte de vremea când eram blondă, toată lumea spunea că nu îmi stă bine dar mie îmi plăcea ce vedeam în oglindă. V-am dat un exemplu personal, dar poate fi extrapolat la o problemă de viață de-a voastră. Si ce trebuie să înțelegem? Că aspectul exterior contează si e important atâta vreme cât și interiorul arată bine. Că ceea ce vedem noi este diferit de ceea ce văd alții chiar dacă privim același lucru. Că nu de creme antirid avem nevoie ci de bunătate, altruism, compasiune. Sau poate tu ai nevoie de altceva. Idea e să afli la timp ce te împlinește. pentru nimeni nu e totul perfect, doar că unora le e mai clar ce vor de la viață și găsesc mai ușor calea spre adevăr, spre propriul adevăr. Ceilalți au nevoie de îndrumare, iar eu sunt aici pentru ei. 0736.281.810

Ce înseamnă, dezvoltare personală?

Chiar așa, ce o fi însemnând că te-ai dezvoltat personal? Din punctul meu de vedere ar însemna să pot simți bucurie. Eu pot să plâng, dar nu pot să râd. Ar mai însemna să nu mai procrastinez în așa mare măsură cum o fac acum. Pentru tine poate însemna să te cunoști mai bine, să înveți să te accepți, să te ierți, să te lași iubit, să cânți la pian, să zbori, să scrii versuri. Majoritatea facem schimbări în viața noastră atunci când un motiv extrem, major, determină asta: o pierdere, o despărțire, un succes neașteptat. Dar de ce să ne schimbăm în bine atunci când ne obligă viața și să n-o facem voit pentru a ne bucura mai mult de tot ce ne înconjoară? Pentru a face asta avem nevoie de un însoțitor, de un ghid care să ne ajute să ne redescoperim. Acesta este consilierul pentru dezvoltare personală. El nu-ți dă soluții, acestea vin din tine, el doar te face să vezi din nou. Când avem o problemă e ca și cum am fi legați la ochi, soluția e acolo dar nu avem cum s-o vedem. Consilierul ne redă vederea.

 

In consilierea pentru dezvoltare personală se folosește trecutul și prezentul, pentru a învăța despre noi, pentru a descoperi resurse pe care le-am folosit în diverse situații, pentru a ne completa imaginea despre noi înșine, pentru a exploata resurse neutilizate.

Epictet spunea că oamenii nu sunt afectați de ceea ce li se întâmplă ci de cum înțeleg ei ceea ce li se întâmplă. Nu există o singură realitate atotcuprinzătoare. Fiecare persoană este expertă în propria viață, își construiește existența în conexiune cu mediul înconjurător.

Consilierea vizează persoanele ce nu prezintă tulburări psihice sau de personalitate, deficite intelectuale sau de altă natură, iar scopul este ca persoana consiliată să facă față mai eficient factorilor stresanți, sarcinilor de zi cu zi, pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții și relațiile cu cei din jur. Consilierea își propune deasemenea să identifice situațiile problematice, condițiile de risc și să acționeze asupra lor înainte de a avea un impact negativ asupra persoanei, inainte de a declanșa „crize” personale.

Pentru cei cărora le place ideea de dezvoltare personală dar nu știu ce anume ar putea îmbunătăți la ei, iată câteva aspecte demne de luat în calcul:

Deschidere spre experiențe noi

Sentimentul de valorizare a potențialului propriu

Capacitatea de auto-reflecție

Percepția schimbărilor de sine pozitive

Eficiență

Flexibilitate

Creativitate

Nevoia de provocări constructive

Respingerea rutinei

Sunt de fapt elemente, care pe lângă multe altele influențează starea de bine a unei persoane. Asta spune Organizația Mondială a Sănătății, și ei știu ce spun 🙂

Vă invit așadar la consiliere, să parcurgem împreună prima etapă, aceea de cunoaștere, de stabilire a relației consilier-consiliat, să incheiem alianța. Acest proces poate dura 1-4 ședințe. Apoi trecem la etapa următare, aceea de inventariere a resurselor. Cine are încredere și curaj este așteptat să sune la 0736.281.810 pentru o programare. Nu mă lăsați să aștept prea mult 🙂

La 45 de ani, femeia, mimează fericirea?

Cât de grozav se poate simți o femeie la 45 de ani și cât de multe lucruri poate să facă! Da, se simte grozav și face lucruri multe, dar le face din disperare, disperarea că a trecut demult, de jumătatea vieții. Așa să fie, oare?

Acum își face timp să se plimbe, îsi face timp să cânte la pian, se poartă frumos cu cei dragi. La 30 nu-i păsa. Atunci era frumoasă fără să facă prea mari eforturi, stătea în oglindă cât vroia, acum se uită rar, își permitea să-i fie lene, acum muncește până la epuizare. Credea că va rămâne veșnisc așa. Ei bine, n-a rămas. Atunci era fericită, acum e mulțumită, resemnată, implinită, înțeleaptă, foarte adesea, tristă. Tristă că nu mai simte fluturi în stomac, sau dacă simte, simte degeaba. Are o familie frumoasă, un job, o poziție socială, nu-și mai permite să riște totul că nu mai e timp să o ia de la capăt. Bătrânețea nu e o boală, dar nici sănătate curată nu e. Puterile scad, simțurile se atrofiază, rațiunea o ia înaintea inimii, regrete de tot felul o cuprind. O femeie la 45 de ani nu mai poate fi fericită, poate fi cel mult împlinită, mulțumită pentru familia ei, pentru realizările ei sau ale copiilor. Asta in cazul în care considerăm fericirea o emoție care „dă pe-afară”, ca să zic așa, iar femeia la 45 de ani își controlează emoțiile. Si bine face, altfel ar cădea în ridicol. Dar dacă considerăm că fericirea este așa cum spune psihologul Martin Seligman formată din trei elemente: plăcere, angajament și sens, atunci afirmația „La 45 de ani femeia mimeză fericirea” este total greșită, pentru că înafară de plăcere, care se simte mai intens în tinerețe, celelalte două componente ajung la apogeu la vârsta maturității. Așa că la 45 de ani femeia nu mimează, chiar poate fi fericită.

Unele femei sunt personalități, caracterizate prin determinare, totalitate și maturitate, personalități care se dezvoltă permanent. Altele, din păcate, sunt nevrotice. Acțiunea de dezvoltare a personalității este o aventură în care puține femei se angajează de teamă să nu fie considerate excentrice, sau și mai rău nebune. Dezvoltarea personalității înseamnă detașarea conștientă și inevitabilă de restul lumii, de convingerile si legile colective și fidelitate față de propria lege. Adevărata personalitate are vocație, vocație care acționează demonic uneori, ca o voce interioară. Nimic nu mai pare imposibil, propria lege este sfântă. Cu riscul de-a rămâne singură, cea chemată își urmează calea. Cele care și-au descoperit vocația și au avut tăria să lupte pentru împlinirea ei, au descoperit și sensul vieții, celelalte au nevoie de psihoterapie. Pe partea de dezvoltare personală o să vă pot ajuta în curând, pentru psihoterapie vă recomand un specialist.

Mai în glumă, mai în serios, nu așteptați să ajungeți la 45 de ani, ca să aflați care vă este vocația, e mult prea târziu. La 30 de ani trebuie să știți asta deja, dacă nu, aveți nevoie de un îndrumător. Sunați la 0736.281.810 și vă ajut cu drag. Succes în scrierea propriei legi!