Ce faci, când nu ai chef să faci nimic?

Ce faci când nu ai chef să faci nimic? Se întâmplă uneori. Atunci când își poți permite, aruncă-te în pat și visează. Dacă nu ai cum  să faci asta, mobilizează-te și du la bun sfârșit ce ai început, altfel vei fi sancționat. De cine? De șefii tăi, de familie, de prieteni, de viață. Bea un energizant, dă drumul la muzică, dansează puțin și apucă-te de treabă. Nu poți? Inseamnă că nu e lene, e o durere și ai nevoie de alta ca să uiți :). E o zi specială? O zi în care aniversezi un eveniment neplăcut? Sau plăcut? Si lucrurile plăcute genereză neplăceri în timp. Iți amintești cât de frumos a fost anul trecut pe vremea asta? Ai vrea să fii din nou în locul acela, cu omul acela? Din păcate nu se poate, dar poți face alte lucruri plăcute. Ce s-a întâmplat atunci ți-a umplut sufletul de bucurie, pentru moment, dar tu știi că nimic nu-i veșnic. Fă  ceva memorabil astăzi, care să te facă să spui anul viitor pe vremea asta „Mai vreau!” Ce ai putea să faci?

Intâlnește-te cu cineva drag și faceți lucruri împreună.

Vorbește cu cineva cu care ai petrecut timp de calitate cândva. Îți va face bine să-ți aduci aminte de vremuri frumoase.

Ia o carte, du-te la pădure și după ce te plimbi o oră, așează-te și citește.

Ascultă muzică și visează.

Aleargă cât te țin puterile.

Călărește.

Plângi dacă poți și apoi uită-te în oglindă și zâmbește.

Du-te și culege mure, sau ciuperci, e vremea lor.

Așează-te și gândește-te bine, poate ai neșansa să se termine lumea astăzi și vei sfârși trist și necăjit fără să ai un motiv real.  Eu zic să te scuturi și să mergi mai departe, după principiul „Decât sărac și bolnav, mai bine bogat și sănătos” :).

Dacă nu poți face nimic din toate astea, intră pe Internet, caută un cabinet de consiliere și intervenții psihologice în dezvoltarea umană, fă-ți o programare și  vezi ce spune specialistul. Consilierea psihologică este o intervenție care se adresează persoanelor aflate în situații de criză sau care se află în impas în ce privește rezolvarea unor situații de viață personală sau profesională. Persoanele care apelează la consiliere sunt persoane sănătoase care sunt în căutare de soluții pentru problemele cu care se confruntă. Este indicată atunci când vrei să fii ascultat, sprijinit și ajutat, când te simți izolat de restul lumii, neînțeles și singur, când vrei să-ți împărtășești gândurile și sentimentele, cănd vrei să beneficiezi de sfaturi, informații și idei noi.

Dacă nu poți obține o programare acum când ai nevoie,  sună la 0736.281.810, te voi asculta eu.

 

 

 

 

 

 

La 45 de ani, învăț să cânt la vioară

La 45 de ani eu am ales să învăț să cânt la vioară. Tu poți să faci pian, sau tenis, sau poți sta închisă în casă și să ștergi praful. Dar dacă nu mai ai praf, cum scrii  „Te iubesc” pe mobilă? Tu nu iubești? Asta e altă socoteală. Eu iubesc de nu mai pot. Si vreau să le cânt celor pe care îi iubesc. Am ales vioara, nu întâmplător.  După spusele bunicii mele a fost prima mea dragoste. Eram prea mică ca să-mi mai pot aminti, 3-4 ani, dar spunea buna Mădălină că plângeam ca să mă ducă la badea Cornel să-mi zică cu cetera :). Si nu mă potoleam până n-o făcea. Acum nu știu dacă a fost sau nu așa, poate îi plăcea mai mult bunicii mele :), cert e că simt cu toată ființa mea vioara. In momentele grele ale vieții mele mă surprind dorindu-mi să ascult cetera și să merg mai departe. Nu mi-am dorit niciodată să cânt eu , doar să-i ascult pe alții. Dar inconștientul lucrează și n-a trebuit decât să văd o femeie căntând și am realizat că vreau și eu să fac asta. Sigur că tu poți să spui că e prea târziu și este într-adevăr din anumite puncte de vedere. Tatăl meu nu va mai putea să mă audă cântând, dar îi voi cânta mamei. Fetița mea spune că voi ajunge să cânt pe scenă si voi avea mare succes. Copiii visează și duc totul la extreme uneori. Scrie undeva că la 45 de ani eu trebuie să gândesc altfel? Si dacă scrie, nu-mi pasă. Mi-a păsat prea multă vreme și prea am stat blocată pe loc. Acum sigur că făcând anumite lucruri, la 45, poți deveni caraghios. Dar învățând eu zic că nu vei fi niciodată. Colegii mei de facultate au 19-20 de ani, ne întâlnim la școală și nu simt deloc că ar fi altfel. Ei mă admiră pentru curajul meu, eu mă uit cu drag la ei că sunt tineri și frumoși. E loc pentru toată lumea. Majoritatea profesorilor mei sunt mai tineri decât mine, sau foarte apropiați ca vârstă. Si ce dacă? Invăț foarte bine de la ei. O să le cânt și lor la vioară 🙂

Imi aduc aminte că in urmă cu 3 ani regretul meu era că nu m-am lăsat iubită destul. Acum îmi pare rău că nu am invățat mai mult. Sincer îmi pare și te indemn să o faci indiferent ce vârstă ai. Dacă un singur moment în viața ta te plictisești, trebuie să iei atitudine. Caută un consilier pentru dezvoltare personală și spune-i asta. Dacă nu găsești, așteaptă până în februarie când eu voi fi unul dintre ei 🙂 . Iti voi spune atunci, ceea ce îți spun și acum: dacă te plictisești ai o problemă. Plictiseala înseamnă că :

Nu ți-ai dezvoltat pasiunile și e timpul să o faci;

Nu ai un job care să-ți placă și nu-ți dorești să te perfecționezi în acel domeni, e timpul să încerci altceva ;

Nu ai prieteni cu care să te simți în largul tău, trebuie să schimbi anturajul;

Nu ai un animal de companie, trebuie să-ți cumperi unul;

Nu ai o grădină cu flori, trebuie să plantezi chiar acum ceva;

Nu aștepta să faci 45 de ani pentru a înțelege toate astea. Dacă devii conștientă de ele la 30, economisești 15 ani. Sunt 5475 de zile și tot atâtea dimineți în care simți aroma cafelei nu să o bei doar ca să te trezești. Dacă ai 30 și vrei să faci un copil, plimbându-te pe la medici pentru că nu îl poți avea, bucură-te de ce vezi în jurul tău. Nu rămâne blocată pe un singur obiectiv că până il atingi pierzi atât de multe. Vine copilul și dacă tu faci curusri de perfecționare în domeniul în care lucrezi, și dacă joci tenis sau dansezi la petreceri. Viața e din mai multe și cu multe. Uneori trebuie să te adaptezi din mers, nu e timp de stat pe loc, pierzi arome.

La 45 de ani se trăiește încă, se iubește și se învață. Peste 3 ani nu aș vrea ca regretul meu să fie că nu am avut timp să mănânc și să mă plimb. Pentru că asta simt acum. Dar nu va fi un regret, voi avea grijă s-o fac pentru că sunt lucruri care îmi afectează direct sănătatea și dacă sănătate nu e, nimic nu e. Vedeți cum se schimbă prioritățile? Mai demult aș fi zis „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”.

Fiți buni și darnici, e un sentiment extrem de plăcut,  atât la 20 cât și la 45.

Fii egoist, din când în când

Am fost legată la ochi. O senzație cât se poate de neplăcută să nu vezi. Si a durat doar 10 minute, nici măcar atât, pentru că am trișat, mi-am ridicat puțin masca, suficient cât să găsesc drumul spre locul meu. De parcă aș avea un loc al meu. A fost al meu pentru câteva ore. Nici nu l-aș fi vrut mai mult. E foarte interesant drumul pe care trebuie să-l parcurgi pentru a deveni”psiholog cu acte în regulă”. Acum când scriu, la doi pași de mine, două mămici caută printre lucrurile second aduse de voi, poate găsesc ceva de încălțat, sau poate o haină bună. Copilele se ceartă de la jucării. Dumnezeu a creat lumea și n-a fost mulțumit de ce fac oamenii, a dat potop și l-a salvat doar pe Noe și ai lui. I-a părut rău apoi și ca să nu mai fie tentat să-i elimine pe oameni, a pus pe cer curcubeul. El îi aduce aminte să oprească ploaia ca să nu mai fie potop. De la Noe încoace, tot harababură, oameni de toate felurile, săraci și bogați, buni și răi, inteligenți sau reduși mintal. Impreună trebuie să trăim, degeaba îi ignorăm pe cei care nu ne plac, comportamentul lor ne influențează într-un fel sau altul. Poți alege să te retragi din lume, da nu știu cât de sănătos e pentru tine. Dacă alegi lumea, atunci fii puternic și nu lua viața prea în serios că nici ea nu te ia pe tine. Te joacă cum vrea și cât vrea. Nu-i pasă că tu visezi să devii actor, ea te poate face vânzător de covrigi. I se pare ei că ți se potrivește mai bine. Poate e alegerea corectă, vrea să te scutească de dezamăgiri, ai fi fost un actor prost.

A venit la mine un tânăr părăsit de iubita lui. A vrut să-mi vorbească, pentru că suferea, spunea el. Mie mi s-a părut că doar se plictisește. Si s-a dovedit că am dreptate, după nici măcar o lună a găsit pe cineva care să-i readucă zâmbetul pe buze. Așa se iubește acum, scurt, intens și de multe ori. O singură iubire într-o viață de om e ceva rar și de domeniul artei mai mult. Depinde de fiecare cât și cum iubește, ideea e ca atunci când se termină să nu faci un capăt de lume din asta și dacă simți că nu poți trece peste, să apelezi la un specialist care să te ghideze. Un psiholog nu-ți va da rețete, te va îndruma doar. Tot tu vei fi cel care va găsi calea cea dreaptă.

Uneori e greu să alegi și fiind vorba de lucruri extrem de serioase nu poți nici să dai cu banul. Dacă ești inteligent, te poți baza pe intuiție, dacă nu, sfătuiește-te cu cineva. E greu să găsești un sfătuitor? Sună-mă pe mine, nu mă pricep nici eu la multe, dar pot să te ascult și poate vorbindu-mi îți vei da seama singur care e alegerea pe care vrei s-o faci. Dacă nu vrei să vorbești cu mine, scrie pe hârtie, scrisul te poate ajuta să te decizi. Nu lăsa nimic la voia întâmplării și mai ales nu-ți fie frică să faci alegeri. Dacă nu ai ales varianta câștigătoare, te poți opri sau te poți întoarce. Uneori :).Să nu dramatizăm și să nu exagerăm, atâta vreme cât viața nu o face în locul nostru. Când ea ne oferă de nu putem duce, atunci e greu. In cazul ăsta e nevoie de mai mult decât o discuție cu mine. E nevoie de oameni competenți care au studiat, au experiență și eficiență .

Jung spune că omul trebuie să fie adaptat în două direcții, o dată la viața exterioară-profesie, familie, societate, apoi la cerințele vitale ale propriei sale naturi. Neglijarea uneia sau alteia dintre aceste necesități poate duce la boală. Cu toate că atunci când neadaptarea sa atinge un grad mai înalt, orice om se îmbolnăvește, apoi eșuează și în viața exterioară, nu toți oamenii se îmbolnăvesc fiindcă nu fac față exigențelor exterioare, ci mai degrabă fiindcă nu se pricep ca prin adaptarea lor exterioară să ajute și la triumful corect al dezvoltării lor celei mai personale și mai intime. Degeaba sunt eu manager de companie și vânzările mele cresc de la an la an, dacă nevoia mea intimă de afectiune și apreciere nu este satisfăcută. Suferința mea se transformă în boală la un momentdat și nu mai pot fi managerul grozav de altădată, nu mi se mai pare interesant deloc. Ce fac atunci? Apelez la un psiholog care să mă ajute să înțeleg de ce dintr-odată nu mai vreau să fiu manager.

Fă-ți mici bucurii, nu aștepta să ți le facă alții. S-ar putea să aștepți inutil. Inconjoară-te de oameni care te fac să râzi, ține-i aproape și nu-i lăsa să plece. Sun rari. Nu te gândi nicio clipă ce vor zice alții. Tu nu vrei decât să râzi. Nu e treaba ta că unii nu pot înțelege nevoia ta de a te bucura. Trebuie să fii egoist, e esențial pentru sănătatea ta.

Nu vă rugați să se termine!

Tu nu vezi cat de frumoase sunt picioarele mele, ce glezne subțiri și fine am. Tu nu vezi, dar pentru el sunt cele mai frumoase din lume. Tu nu vezi că ochii mei seamănă cu marea, dar el înoată-n ei. Tu nu simți cat de rău mă doare moartea, dar el mă ține de mană. Si cand mă privește el mă vede, da tu nu. Zici că-s urată și rea, da el zice că părul meu e ca mătasea și sunt așa de gingașă. Nu știu ce-i cu tine, tu nu mă placi deloc.

Se întamplă asta în viața de zi cu zi. Te pornești cu un om la drum și ai merge cu el pană la capătul lumii. Ceilalți nici nu mai există. Il vezi frumos și bun cand alții spun că e negru și răutăcios. Vorbiți vrute și nevrute și la sfarșit constatați că nu v-ați spus nimic. Vă e atat de bine că puteți să vă și rugați împreună. Vă rugați să se termine, pentru că doar atat vă duce mintea. Vă simțiți vinovați pentru că alții nu simt la fel. Cat de rău o să vă pară! Dumnezeu vă ascultă ruga, dar se supără. El v-a dat ceva ce voi vreți să vă ia înapoi. Mai bine mulțumiți-i și bucurați-vă de darul primit că de vi-l ia, altu nu vă mai dă. Vă e teamă de Dumnezeu! Nu e rău să vă fie, dar dacă e așa, nu-l supărați. Lăsați-l să se bucure văzandu-vă că trăiți din plin ce v-a dăruit.

Nu vreți? Atunci renunțați. Trăiți uitandu-vă în oglindă fără să vă vedeți. Citiți fără să înțelegeți, alergați pe loc. Așteptați să se termine totul ca să ajungeți în rai. Nu veți ajunge! Raiul e pentru curajoși, pentru cei care primesc și folosesc darurile de la Dumnezeu, nu e pentru lași, pentru cei care renunță la viață și trăiesc moarte. Dumnezeu a creat viața și vrea să-i vadă pe oameni trăind, nu murind.

Iubirea există, pasiunea la fel, oameni potriviți la locul potrivit vor fi mereu. Nu vă intrebați de ce și nu încercați să găsiți un sens și o explicație. Pierdeți vreme de pomană. Iubirea nu e pentru a fi înțeleasă, e pentru a fi simțită. Dacă Dumnezeu vă dăruiește iubire, nu vă rugați să vi-o ia înapoi . Doar spuneți “Mulțumesc „.

Pe canapeaua din cabinetul psihologului meu, zâmbesc relaxată, recunoscătoare că m-a făcut să înțeleg că ceea ce contează e să poți iubi și nu să fii iubit.

Eu vă doresc să aveți parte și de una și de alta! Si dacă nu vă descurcați cu iubirea, apelați cu încredere la specialiști. Succes!

Nu-i pasă lui Dumnezeu, de sandalele tale

M-am trezit dimineață cu gândul că-i duminică, în biserici au început slujbele, Părintele se uită în mulțime și iarăși nu mă vede acolo și va fi trist pentru asta. Va fi trist pentru toți credincioșii care îi vin în minte și pe care nu-i poate zări cu privirea pentru că ei sunt în altă parte.

Sunt la mare, sau la munte, sau cu prietenii la un grătar, sau poate încă nu s-au trezit că au petrecut noaptea, crede el. Dar nu e așa, sunt la o altă biserică și se roagă de sănătate, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce le-a dat bun și rău, pentru puterea de a trece peste toate. Oamenii știu să mulțumească și fac asta , pentru că așa a lăsat Dumnezeu, duminica, zi de odihnă și rugăciune. Oamenii nu vor să-l supere pe Dumnezeu.

Doar eu sunt păcătoasă și uit cât de mult l-am rugat să mă ajute să ies din impas. Când n-am văzut nicio cale de scăpare l-am rugat pe el să îndrepte lucrurile și dacă voi mai avea nevoie tot pe El am să-l rog. Dar  până atunci, duminică de duminică, uit să-i mulțumesc. Cât o să îngăduie asta Dumnezeu? Mult, că e bun și iertător. Ei bine, eu nu vreau să forțez nota. Așa că nu voi mai face ce am făcut duminica asta. Nu voi mai dansa în fața oglinzii, cocoțată pe  sandalele mele Ed Hardy, în timpul slujbei. Nici nu voi mai îmbrăca costumul de baie cu cruce pe chilot. Locul crucii nu e acolo, e in biserică și in inimile noastre.

Intotdeauna mi-a plăcut libertatea. Am fost tentată să asociez asta cu vulgaritatea, cu maneaua, cu stridența și opulența. Norocul meu că am avut parte de educație și autoeducație și am înțeles că libertatea e de fapt iubire. Iubesc până obosesc, dar sunt liberă cu adevărat.

M-am simțit bine încălțată cu sandalele mele Ed Hardy. Cred că am renunțat să le port, prea devreme. Cocoțată pe ele, parcă văd lumea cu alți ochi și-mi dă o stare de bine. Îmi vine să cânt. Si când omul cântă, Dumnezeu  se bucură. Nu-i pasă lui Dumnezeu de sandalele  tale, câtă vreme ești bun și iubitor, așa că poți să le porți până te dor picioarele. Dar nu le purta în timpul slujbei de duminică. Când te saturi de ele, aruncă-le cât colo și aleargă desculță. Dă-le-ncolo de călcâie, se spală. Si-apoi dacă nu se spală, ce? Dacă iubești, nu vei fi niciodată fata cu călcâie murdare, vei fi mereu „fata cu călcâie de iarbă”.