Tu, să nu smâcești niciodată

„Nu smâci”, zice o vorbă din bătrâni. De fapt corect e a smuci și conform dicționarului înseamnă a trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. Asta e conform dicționarului, dar conform minții unui băiat de 3-4 ani înseamnă respingere, provoacă tristețe și lacrimi de supărare.        

Conduceam și mi-a atras atenția o minune de băiat cârlionțat care pășea iute ținându-și mama de mână. Mi-am amintit de nepoțelul meu care-mi alina durerile de stomac cu căldura trupușorului său. Terapia cu copii mici ar avea rezultate minunate. Dragostea și căldura unui prunc alină orice durere, fie ea fizică sau psihică. Cred cu tărie în asta și poate am să pun bazele unui astfel de proiect.

Din păcate toată plăcerea vederii celor doi a fost umbrită de faptul că mama „a smâcit”. Cât timp a vorbit la telefon i-a ajuns o singură mână, dar pentru că poate vroia să intre puțin și pe facebook a avut nevoie și de cealaltă și atunci a îndepărtat brusc  mâna copilului. Tu să nu smâcești niciodată! 

Nu îți trata copilul cu superioritate, el este egalul tău, nu trebuie să ți se supună. Copilul nu trebuie să stea unde îl pune mama, el trebuie să stea la locul lui, pe care el singur il alege. Copiii trebuie să asculte vei spune. Perfect de acord, trebuie să facă asta, dar ei decid apoi dacă ceea ce tu le-ai spus merită făcut în felul ăla sau în felul lui. Colegii fetiței mele m-au întrebat dacă e adevărat că Mădălina nu a fost pedepsită niciodată. E foarte adevărat. Eu nu sunt adepta pedepselor, deși au rolul lor în educație, dar le aplici doar dacă este cazul. Copiii trebuie îndrumați și supravegheați, dar nu trebuie să li se impună nimic. Trebuie să li se prezinte variante, iar ei o aleg pe cea care li se potrivește. „Copiii sunt mici și nu știu ei”, total neadevărat. Ei știu, așa cum pot ei să știe, și din punctul lor de vedere ceea ce ei cred, e corect. 

Dar să revenim la smâcit. E atât de simplu să spui „Dragul mamei lasă-mi puțin mâna să pot închide telefonul”. E atât de simplu să eviți suferința copilului, de cele mai multe ori. Da poate zici că e copil și că va uita ușor. Așa este, copiii uită, dar nu tot. O smucitură poate rămâne în mintea lui și percepută ca un act de respingere din partea mamei, ceea ce nu e de dorit. 

Copiii sunt o minune, un dar pe care noi îl primim ca să ne facă viața mai frumoasă și să ne împlinească. Un telefon nu-ți va aduce în vecii vecilor bucuria pe care ți-o poate da copilul tău dacă îl vei trata ca pe o ființă care găndește și simte, nu ca pe un simplu obiect care trebuie doar șters de praf. 

Comments are closed.