Iubesc roșul, iubesc ploaia!

Roșul l-am iubit dintotdeauna, ploaia de puțină vreme. Este foarte interesant cum un lucru neplăcut, devine ceva fascinant doar pentru că un om drag ție îl iubește. Cat de ușor ne pot schimba părerile despre lume, oamenii dragi.

De fapt ploaia n-o iubesc, pentru că îmi îngrădește libertatea de mișcare. dar o accept și nu mă mai răzvrătesc împotriva ei pentru că știu că undeva, cineva drag mie, se bucură că plouă. Nu putem iubi ce iubesc alții dacă nu ne vine, dar putem accepta și ne putem schimba atitudinea față de un lucru, pentru că cei dragi nouă îl preferă. Roșul a fost culoare mea, de cand mă știu. Am imbrăcat și galben și verde și orice altceva pentru că a fost la modă sau le-a plăcut altora. E o culoare vulgară, nu e pentru oameni rafinați. Am incercat să renunț la tot ce e roșu în viața mea. Dar cui îi folosește? Face pe cineva fericit lucrul ăsta?

Se zice că unii simt ploaia, alții doar se udă. Azi am sentimentul că fac parte din cea de-a doua categorie. Dacă simți și tu la fel, trebuie să faci o analiză atentă a vieții tale și să vezi ce a dus la asta. Cu siguranță au fost momente cand ai simțit-o și trebuie să faci ceva pentru a ți se întampla din nou. Că e roșu, că e alb, că e negru, nu contează culoarea veșmantului. Tot ce contează, e să simți ploaia!

One thought on “Iubesc roșul, iubesc ploaia!”

  1. CE frumos spui ! Si Cu ploaia ,nu e nici o ticneala .
    Eu am slabiciunea primei ninsori , de cand eram tanar .
    Cand ninge prima oara in an vreau sa ies si as umbla oricat tine ea si oriunde m- ar duce .

Comentariile sunt închise.