Ești un procrastinator?

Eu sunt. Am aflat de curând asta, dar am fost mereu. Ce înseamnă procrastinare? Inseamnă să amani în mod nejustificat începerea unei acțiuni cu toate că ești conștient de greșeala pe care o faci. Din păcate tergiversarea lucrurilor este de natură ereditară, este o problemă genetică si merge mână în mână cu impulsivitatea. Tendința noastră de a amâna lucrurile până în ultima clipă s-a format pe parcursul  a mii și mii de ani și acum este aproape înrădăcinată în noi. Cu puțin efort însă ne putem modifica obiceiurile și ne putem schimba comportamentele. Trebuie doar să ne dorim, dar aici intervine un alt factor important, motivația, care de multe ori lipsește. Cum ne motivăm? O altă problemă cu care ne confruntăm zilnic. Dar asupra ei vom reveni. Să vedem cum scăpăm de procrastinare și cum o ținem sub control ca să nu devină cronică :). 90% dintre persoanele intervievate se consideră procrastinatori. Ceilalți 10% sunt, dar nu recunosc :). Delăsarea este atăt de obișnuită, precum băutul cafelei dimineața. A pune capăt delăsării este unul dintre cele mai frecvente țeluri pe care oamenii din întreaga lume și din orice perioadă istorică și le propun.Tinerii sunt cei mai mari procrastinatori și în special studenții. Pe măsură ce înaintăm în varstă nu ne mai permitem acest lux 🙂 Una dintre trăsăturile de personalitate răspunzătoare de procrastinare este impulsivitatea, nerăbdarea cu care se trăiește momentul și dorința de a avea totul acum. Autocontrolul și amanarea recompenselor sunt procese greu de îndeplinit de catre persoanele impulsive. Acestea nu sunt pur și simplu capabile de a îndura suferințe sau neplăceri pe termen scurt, pentru caștiguri pe termen lung. Procrastinați sau nu, trebuie să avem grijă că timpul trece. Marc Aureliu zicea așa:” Gandiți-vă la toți acei ani în care v-ați spus „O să fac asta maine” și la faptul că zeii v-au acordat iar și iar perioade de grație de care nu ați profitat. A sosit momentul să înțelegeți că sunteți parte a Universului, născuți din natură și că timpul de care dispuneți are și el limitele sale”. Eu am înțeles asta într-un final, dar tot procrastinez și tot sunt impulsivă. Mă uit la imaginea asta. De curand am găsit pantofii cu care sunt încălțată și am văzut că sunt descusuți. Eram la birou, îmbrăcată frumos, se lucra la casa lui Alex și m-au sunat muncitorii că au nevoie de mine. Impulsivă cum sunt, m-am urcat în mașină si am plecat spre ei fără să mă gandesc că am papuci cu toc și că trebuie să merg pe jos pe un drum rău de țară. O pereche de pantofi stricați, o baracă transformată în locuință adevărată.

A meritat, nu? Fiți impulsivi, procrastinatori, fiți cum vreți sau cum puteți, dar buni și darnici să fiți neapărat. Si iubitori!