Azi ne dăm în leagăn

L-ai visat Romanițo? Așa negru, cum e el? A vrut să te stârnească Romanițo? Da nici în vis nu-l lași! Lasă-te iubită fată dragă, nu-i păcat. Stiu eu un popă pe care Dumnezeu îl ascultă dacă îl roagă el să te ierte. Si nu se supără Dumnezeu, Romanițo, pentru iubire. De ce să nu tremure și pe tine carnea de plăcere? De ce Romanițo numai tu să nu știi cum e? Lasă-te iubită, fată frumoasă! Lasă-te!

Azi am putea să ne dăm în leagăn, dar leagănele sunt fierbinți. Mai bine ne lăsăm iubite astăzi. E la fel de plăcut. Fugim de dragoste, dar nimic nu ne bucură mai mult decât ea.

Nu ne trăim viața cu adevărat, nu suntem sinceri cu noi, ne e teamă, mereu ne e teamă. Conduși de voci, de frici și mici plăceri, trăim și îmbătrânim ca niște măști. Ne naștem fricoși, dobândim frici în timpul vieții, vrem sau nu vrem să scăpăm de ele. Până la urmă e opțiunea fiecăruia, dar o altă viață nu vom mai trăi, așa că, de ți-e teamă că vei pierde autobuzul, mergi pe jos 🙂

Comments are closed.